De la cititori… Zi de doliu

Este a treia zi de doliu naţional. Este o zi de toamnă, cerul este mai albastru ca niciodată! Intenţionam să scriu un articol despre frumuseţea naturii în acest anotimp, dar ca cetăţean al acestei ţări nu pot să nu fiu afectată de cele ce s-au întâmplat în Bucureşti, în vinerea neagră, la Clubul „Colectiv“ sau „Clubul Cavoului“. În acea noapte şi-au pierdut viaţa 27 de tineri, inteligenţi (unii campioni olimpici), frumoşi, în floarea vieţii, tineri cu vise şi speranţe spre un viitor luminos. Tineri care au murit ţinându-şi de mână iubita, logodnica. Tineri plini de viaţă, de energie, tinere speranţe pentru această ţară atât de tristă şi îndoliată. Sunt mama a doi copii, care a investit în ei multă iubire şi dragoste. O mamă care doreşte să se bucure de roadele muncii ei, iar aceste roade să le pună în folosul ţării în care trăieşte. Sunt alături de familiile îndoliate. Sincere condoleanţe, Dumnezeu să-i primească ca pe nişte îngeri care au murit din inconştienţa unora, din lăcomia de a face bani, punând viaţa tinerilor în pericol. Am urmărit atât posturile TV, cât şi Radio. Întreaga ţară participă într-o atmosferă de tăcere şi respect pentru acei tineri plecaţi dintre noi. Cu lacrimi în ochi încerc să scriu acest articol şi să implor pe Dumnezeu să nu ne mai lovească cu asemenea tragedii. Oare de ce în ţara aceasta, după un interval de timp, trebuie să dispară tinerele vlăstare? Cum cei de la revoluţie au ieşit în stradă cu convingere că vor schimba un regim tiranic, că vor construi o ţară democrată. Au trecut deja mulţi ani, iar vieţile lor luate în rafala gloanţelor, au fost deşarte. În orice ţară din lumea asta generaţia tânără preia din mers ştafeta de la părinţi, cu scopul de a construi o societate dreaptă, curată, cu idei novatoare care le aparţin! Observ cu tristeţe că noi nu mergem pe drumul cel bun. Degeaba se dau legi dacă nu se respectă. Degeaba vrem să schimbăm ceva dacă ne opunem schimbării. Şi cred că societatea civică trebuie să se implice mai mult, trebuie să spună „Stop furturilor şi afacerilor necurate“! Se apropie alegerile, iar noi, cetăţenii, trebuie să alegem cu conştiinţa, cu cunoaşterea persoanei alese. Nu trebuie să ne vindem conştiinţa pe mărunţişuri, iar alţii să-şi pună în aplicare actele de corupţie, să strângă averi cât pentru trei generaţii, să nu mai muncească neam de neamul lor.  Privesc cu tristeţe aleşii din Parlamentul României, oameni care nu au nici cea mai mică pregătire, oameni cu 3-4 clase primare, doamne şi domnişoare care nu au făcut nici o facultate în adevăratul sens al cuvântului, care îşi etalează ţinutele de parcă ar fi la o prezentare de modă. Oare cum este posibil să promovăm persoane în forul cel mai înalt al ţării fără să aibă un pic de decenţă şi bun simţ? Cunosc cât de cât istoria acestei ţări, faptele înţelepte şi constructive ale Reginei Maria. O adevărată regină care şi-a iubit ţara, poporul, făcând tot posibilul pentru unitatea acestei ţări, care a contribuit la trasarea graniţelor noastre prin luările de cuvânt la Congresul din Paris şi Londra. Câte din aceste „distinse doamne“ au citit testamentul Reginei Maria – testament cu un puternic caracter patriotic, dragoste nemărginită de ţară şi popor? Am auzit lista celor dispăruţi, tineri cu o pregătire intensă, tineri cărora le plăcea să studieze, să iubească muzica, să se iubească. Poate că erau viitorii oameni cinstiţi care meritau să intre în cele mai înalte foruri ale ţării noastre. Nu trebuie să mai îngăduim noi, cetăţenii acestei ţări, să ne reprezinte toţi inculţii, corupţii, cei care nu ştiu să ne apere interesele noastre ale cetăţeanului de rând, lucru pentru care a fost ales. Oare cât tineret mai trebuie să moară pentru a trezi conştiinţa noastră? Conştiinţa care trebuie să ne îndrume paşii spre luarea unor decizii cât mai corecte, lucide şi de folos nouă. Trebuie să fim uniţi, nu numai în momente tragice, trebuie să ne iubim unii pe alţii, fără ură şi invidie, să luăm împreună cele mai bune soluţii şi să-i consultăm pe cei cu multă experienţă de viaţă. Să aducem în actualitate şi acel sfat al bătrânilor, că tare bun era! Ştiu că vor exista critici la adresa acestui articol, dar eu, ca om din această ţară, am vrut să spun în scris ceea ce gândesc, iar gândurile unui om cu bună intenţie nu pot fi condamnate. În încheiere doresc să aduc un omagiu familiilor îndoliate, cât şi celor care veghează la căpătâiul copiilor răniţi şi mă rog ca bunul Dumnezeu să-i salveze şi să le redea zâmbetul, voioşia şi tinereţea veşnică. Când oamenii mor, ei dispar de pe pământ, dar nu dispar din sufletele noastre, unde trăiesc atâta timp cât încă îi iubim. Dumnezeu să-i odihnească în pace şi linişte!

You may also like...

Leave a Reply