Sinăienii dovedesc că, într-adevăr, le pasă! Pios omagiu pentru victimele tragediei de la Bucureşti

După cum era şi firesc, tragedia petrecută cu mai bine de o săptămână înainte în incinta clubului Colectiv din capitală nu i-a putut lăsa indiferenţi pe sinăieni. Să nu uităm, în acelaşi context, că unul dintre concetăţenii noştri se zbate acum pe patul de spital între viaţă şi moarte, după ce a suferit arsuri grave şi multiple traumatisme. Un alt sinăian, de aceeaşi vârstă fragedă ca şi celălalt, abia a părăsit spitalul, după ce a suferit răni ceva mai uşoare. În cazul de faţă am putea spune „mai bine mai târziu decât niciodată”! Abia vineri, 6 noiembrie, în faptul serii, timid, câteva zeci de persoane au păşit în curtea primăriei. Aici au folosit drept altar improvizat micuţul amfiteatru de curând construit în această incintă. Nu suntem maliţioşi, dar dacă e să ţinem cont de amploarea acestei nenorociri, acestei cumplite tragedii care s-a abătut asupra noastră, toată încercarea de a aduce un pios omagiu în semn de respect pentru victime a avut o notă ternă, lipsită de fiorul emoţional la care ne aşteaptam într-o astfel de ocazie! De la eveniment nu a lipsit, bineînţeles, elita funcţionarilor din primărie în frunte cu edilul-şef, ocupantul biroului cu numărul doi şi city-managerul oraşului, cărora li s-au alăturat şi alţi funcţionari de la diversele servicii din această instituţie. Poliţia locală a fost, ca de obicei, prezentă la datorie, veghind cu mare atenţie de pe partea opusă a străzii acest trist moment. Probabil că şi creşterea numărului de victime faţă de bilanţul iniţial din prima seară a catastrofei de la clubul bucureştean a făcut ca scurtul moment comemorativ al victimelor desfăşurat la Sinaia să fie marcat de o notă mai mult decât funebră. Indiferent de rangul, de calitatea celor prezenţi, pe feţele tututor s-a putut citi într-adevăr o tristeţe sfâşietoare, semn că în sufletele oamenilor durerea s-a întipărit profund. Din frânturile de discuţii pe care le-am putut auzi, nota generală care a reieşit a fost aceea că românii nu meritau să-şi jertfească, din nou, copiii pentru ca tagma aşa-zisă a politicienilor să poată fi în sfârşit arătată cu degetul. Să putem într-adevăr pune capăt, bineînţeles dacă vom reuşi, acţiunilor acelora care nu ştiu altceva decât să se îmbuibe pe spinarea cetăţenilor. Sinaia nu este un oraş indirect legat de acest eveniment tragic, aşa cum s-ar putea crede. Dacă ne gândim la cele două victime şi tot este suficient – păstrând proporţiile – pentru un oraş ca al nostru. Rămâne să vedem însă cum cetăţenii, ţara, dacă nu vi se par cuvintele prea mari, vor şti să gestioneze evenimentele şi mişcările de stradă pe care această cumplită nenorocire le-a generat. Implicit Sinaia va trebui să-şi asume, la rându-i, consecinţele, indiferent care vor fi acestea la nivel naţional. P.S.: Departe de noi gândul de a face cea mai neînsemnată critică vizavi de acest moment comemorativ desfăşurat vineri seară în curtea primăriei sinăiene. Cu toate astea, ne punem o întrebare, pe care o considerăm absolut justificată: de ce a trebuit să treacă o săptămână până când cei din primărie, responsabilii cu organizarea evenimentului, s-au mobilizat şi au făcut demersurile necesare concretizării acestei fireşti comemorări a victimelor? Am fi dovedit mult mai pregnant că într-adevăr ne pasă şi că nu facem doar gesturi simbolice. Mai ales că nu-i atât de dificil să aprinzi o lumânare şi să păstrezi un moment de reculegere pentru tinerii care, acum, nu mai sunt printre noi!

You may also like...

Leave a Reply