Mircea Cocă, un primar care nu se joacă de-a promisiunile!

Cu mâna pe inimă vă spun, şi sper că v-aţi convins, că nu am obiceiul „să perii” pe cineva din moment ce nu merită, din punctul meu de vedere, ce poate fi subiectiv. Am fost şi sunt pentru cinste, principialitate şi punctualitate. Dar am atâtea păcate încât încărcate într-un vagon aproape nici o locomotivă electrică nu l-ar putea tracta. Aşa încât, ţinând cont de cele zise, v-aş ruga ca spusele mele despre primarul interimar al Comarnicului – ing.Mircea Costin Cocă – să le luaţi ca atare. Mă bucură într-un fel că la cârma puterii locale din Comarnic se află un politician de talia domniei sale, care nu concepe, nici în ruptul capului, să fie în fruntea obştei fără ca faptele-i să nu-l ţină acolo unde este astăzi. Adică pe scaunul de primar.

Cam aşa gândeam eu când mergeam zilele trecute întovărăşit de actualul şef al administraţiei locale, pe drumul către Podu Lung – cartier al Comarnicului – imediat ce acesta se desprinde de DN1. Această cale rutieră foarte importantă e plină de hârtoape, denivelări, pe o porţiune de circa 600 metri liniari. Mă uit şi-l văd pe primarul interimar cum lucrul acesta nu-i convine. Parcă îşi calcă pe suflet când „facem slalom” prin aceste denivelări. „Mă doare, dar deocamdată n-am ce face! Merit blestemele şi înjurăturile celor din zonă, dar le promit că în momentul când „voi prinde” cea bani la anul, fac pe dracu-n patru şi aici mă opresc cu ei. Să văd, domnule, drumul acesta asfaltat”. Vedeţi că oamenii nu uită ce le promiteţi! „Păi, ce, eu mă joc de-a promisiunile?”, îmi răspunde, privindu-mă „oţelos” în ochi… Dintr-o vorbă în alta iată-ne ajunşi la aleea principală, aşa zisă a lui Naghy, „ce scurtă” drumul principal. A fost prinsă în programul de betonare pe anul 2015 aprobat de Consiliul local în şedinţa din august a.c., şi actualmente o putem bifa ca realizată. Iat-o, e turnată ca la carte, dar îi lipseşte mâna curentă. „Da, aşa este!”, zice primarul interimar. „În curând va avea şi mână curentă” (vorbim de parcă ne ascultăm unul, altuia gândurile). Este o alee pietonală în suprafaţă de 95 mp. După cum spuneam, e o scurtătură ce îndulceşte urcarea în panta accentuată sau coborârea prea rapidă. Era foarte necesară această alee, pentru că „evită” considerabil bucla drumului principal, şi este la începutul cartierului, pe ea circulând majoritatea podulungenilor care nu posedă autoturisme când se duc sau vin dinspre centrul oraşului. Înainte de betonare, dacă era nevoie să o străbaţi (şi era!) te mocirleai cu totul în noroi şi-l târai după tine ca pe un câine mort până dădeai de vreo băltoacă să-ţi speli ciubotele. „Numai cuvinte de laudă pentru primar, că s-a gândit la noi şi a făcut acest lucru care nu mai are moarte”, ne spune o doamnă ce urcă panta, „plină” de sacoşe. Aflăm că o cheamă Maria Radi, din Podu Lung, nr.22. N-am invitat-o noi să spună ceva, în afară de faptul că trecând pe aproape a simţit nevoia, probabil, să ne răspundă la salut, dar să şi spună mai departe, lăsând plasele jos: „Această alee va lungi viaţa noastră, a celor care nu avem autoturisme şi suntem obligaţi să ne deplasăm spre centrul oraşului ca să ne luăm de-ale gurii”. Să nu-mi ziceţi mie pe nume dacă n-o fi aşa”! Şi îşi „bate” inima de mai multe ori cu mâna dreaptă.

Urcăm tot mai sus pe scurtătura Mitrea, unde drumul comunal, în suprafaţă de 600 m.p., cu declivitate accentuată, a fost betonat de firma Petro Construct Ploieşti pe paralele primăriei. Domnul primar a făcut minuni aici. Îi mulţumim şi îi dorim să-şi menţină pofta pentru investiţii”, ne întâmpină dând mâna cu noi domnul Miron Mitrea din Podu Lung, nr.123. Suprafaţa betonată este ca o oglindă în care se reflectă bucuria locuitorilor din zonă.

Mai sunt multe de făcut prin Comarnic, dar de când a fost numit în scaunul puterii locale – de circa 6 luni – ing.Cocă ne-a demonstrat că îl putem leste uita, şi cât mai repede, pe fostul primar Botoacă Dorian care, fie vorba între noi, îşi are şi dumnealui merite incontestabile în modernizarea oraşului. Şi afirm asta cu mâna pe inimă, că n-am avut şi n-am obiceiul, repet, „să perii” pe cineva pentru vreun interes personal anume. Dar nici să se creadă că aş fi un sfânt rătăcit pe pământ!

You may also like...

Leave a Reply