Mai marii noştri ne îndeamnă mereu la întrebări retorico-filozofice! Cât va fi Sinaia pe pământ vom avea şi şantiere în lucru?

Discursurile pe care le primesc sinăienii sunt deosebit de frumoase. Sunt spuse cu însufleţire şi cu o elocinţă care ar face ca pe vorbitor să-l invidieze până şi faimoşii oratori antici. Rămâne problema definiţiei termenelor, trecând peste cea a momentului în care acestea sunt ţinute care, de multe ori, nu au nici o legătură cu momentul discuţiei. Sau, solilocviului, căci nu se poartă un dialog… De Moş Niculae am aflat, printre altele, că centrul oraşului arată uitmitor de frumos mulţumită eforturilor conjugate ale edililor noştri timp de trei ani (şi mai bine, pentru că încă şantierul nu s-a încheiat în mod oficial conform datelor de pe panourile indicatoare). Intervine de data aceasta problema delimitării spaţiale a ceea ce denumim centru oraşului şi periferie.

PE STRADA PIAŢA UNIRII NICI ACUM NU S-A TERMINAT TREABA!

Fără nici un fel de teamă că greşim putem afirma că această stradă se află exact la kilometrul zero al Sinaiei, mai ales că „mângâie“ pe o latură cea mai importantă clădire a oraşului, respectiv primăria. Deci nu putem vorbi de periferie sau alte minuni asemănătoare. Ce să înţelegem dintr-un discurs în care se spune că centrul e gata, e minunat, e refăcut, e renovat, reabilitat, într-un cuvânt e „de milioane“, că tot le-am primit moca de la Uniunea Europeană ca să reparăm centrul – atunci când la numai câţiva metri de clădirea primăriei în zoan Pieţii Unirii muncitorii trudesc din greu să cârpească pavajul dintr-o parcare sau cine ştie ce alt obiectiv edilitar a gândit conducerea oraşului să facă acolo. Asta ca să nu ne mai aducem aminte de câte ori biata stradă a fost spartă de nenumărate ori…

You may also like...

Leave a Reply