„Buturugi mici“care se încăpăţânează să răstoarne „carul cel mare“ al normalităţii

DSCN9549

Staţia de autobuz de pe strada Octavian Goga s-a transformat mai nou în gară pentru mini-trenuleţul ce plimbă turiştii printr-un tur al oraşului. Aţi crezut vreo clipă, stimaţi cititori, că nemulţumirea firească a publicului călător din cauză că nu mai poate lua autobuzul publicul respectiv va fi luată în considerare în vreun fel de autorităţile responsabile? Credeaţi că se va schimba ceva? Bineînţeles că nu, pe primul plan rămânând tot anumite interese care cer ca respectivul trenuleţ să fie funcţional. Călătorii n-au decât să se descurce cum pot şi să facă o plimbare până la celelalte staţii din aval sau din amonte. Cât despre obturarea traficului pe strada respectivă – şi aşa gâtuită ca vai de capul ei după marea refacere a centrului – ce să mai vorbim! Când e vorba de interese aparte, n-ai ce-i face! n mijlocul grădinii publice, de ceva vreme, s-a produs un nedorit accident forestier.

DSCN9545

Un arbust gen tuia de dimensiuni impresionante şi cu o înălţime considerabilă, din motive pe care nu le cunoaştem, s-a crăpat pe din două. Un fragment a rămas în picioare, iar partea mai mare zace de destulă vreme trântită la pământ. Să înţelegem că autorităţile responsabile cu îngrijirea grădinii publice nu a mai trecut pe acolo… de anul trecut? Şi nimeni nu a băgat de seamă ce s-a întâmplat? Nu-i vorba de vreo panseluţă ofilită, ci de un ditamai arbustul ornamental înalt cam cât o casă cu etaj, care ar mai fi avut mult de trăit. Să zicem că astfel de accidente se întâmplă şi că nu e vina nimănui. Tot accident este însă şi crunta nepăsare a celor ce trebuiau să ia de acolo copacul căzut şi să cureţe zona? Am pus întrebarea asta în contextul în care, nu cu mult timp în urmă, bravii noştri aleşi locali au votat alocarea a peste cinci miliarde şi jumătate de lei (vechi)   pare-se pentru lucrări de amenajare şi înfrumuseţare a parcului…

DSCN9538

În imaginea de faţă puteţi observa, stimaţi cititori, cum un frumos exemplar din ceea ce denumim prin sintagma „cel mai bun prieten al omului, are ca interlocutori nişte bieţi trecători. Oamenii nu au nici o vină în afară de faptul că au avut proasta inspiraţie să facă o plimbare pe aleile parcului. Din fericire, până în prezent nu am avut parte la Sinaia încă de nici o tragedie. Însă nu-i normal să ne bazăm numai pe providenţă în timp ce se cheltuie sume importante de la buget, adică din banii sinăienilor, pentru ecarisaj. Ce-ar putea fi în sufletul unei mame cu un copil de-o şchioapă de mână (ca în imagine) când se trezeşte mârâită ameninţător de un ditamai dulăul înfometat? Niciodată nu poţi ştii ce reacţie are o sălbăticiune mai ales atunci când îi chiroie maţele. Însă ştim bine ce reacţie au autorităţile locale. Şi pe ele le doare! Exact în cot! Şi de sinăieni, şi de turişti, şi de ecarisaj, şi de multe altele…

You may also like...

Leave a Reply