COMARNIC: Oameni care nu îngenunchează în faţa sorţii potrivnice: „Trebuie să ne ştergem lacrimile şi să ne creştem copiii!“

DSCN3006

Pe raza oraşului Comarnic un caz mai dramatic, dar în care rudele (bunică şi mătuşă) şi-au dat silinţa „înfigând” dinţii în soartă, a fost cel al familiei Filipescu, ce domiciliază în oraşul Comarnic, pe strada Şcoli, nr.18, bloc 3, apartament 6. Despre ce este vorba? În acest apartament cu două dormitoare, sufragerie, bucătărie, baie şi două holuri locuiau până mai anii trecuţi şapte persoane: 4 copii între 1 an şi 11 ani, doi părinţi şi o bunică. Tragedia le-a „deschis” brusc uşa apartamentului în ziua de 13 noiembrie 2011 când mama a murit de un cancer galopant la numai 31 de ani. Soţul, trăind din plin necazul mare dat peste el, se stinge ca o lumânare în decembrie 2014, la 55 de ani, de inimă rea, complicaţii la plămâni şi osteoporoză. Aşa se face că au rămas 4 copii fără părinţi (Iulian Constantin, Andrei Cezar, Bianca Mihaela şi Teodora Florentina) sub ochii plini de lacrimi ai bunicii, Elena Filipescu, pensionară, în vârstă acum de 82 de ani şi jumătate. Dar Dumnezeu i-a dat tărie bunicii şi mătuşii copiilor. Ţoţan Elena Rodica, cu domiciliul flotant acum pe strada Şcolii, dar până atunci locuitoare a oraşului Breaza, fată cu facultate, lucrătoare la o benzinărie din Sinaia care a zis: „Morţii de la groapă nu se mai întorc, mamă!… Aşa că trebuie să ne ştergem lacrimile şi să creştem aceşti copii”. Şi-au pornit la treabă. Între timp ea, mătuşa, a devenit tutorele copiilor, adică s-au substituit părinţilor (dacă se poate spune aşa). Iulică. „E foarte greu fără părinţi, dar încet, încet te obişnuieşti”. „Eu” – Andrei – „pentru mine e mai greu. Încă nu m-am obişnuit că tata nu-mi mai deschide uşa, dimineaţa, sărutându-mă să mă scol” (Plânge). Florentina jucându-se cu pachetele primite de la şcoală: „Şi mie mi-e greu, dar noroc cu bunica şi mătuşa”. Mătuşa a obţinut, ca tutore, ajutorul lunar dat în bani ca pensie pentru copiii de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copiilor Prahova. Se descurcă. Se vede cum sunt îmbrăcaţi copiii, curăţenia şi bunăstarea din apartament! La sumele primite lunar din partea statului se mai adaugă şi pensia de bătrâneţe a bunicii, Elena Filipescu. Cum vă descurcaţi, întreb copiii? „Bine”, îmi răspund ei, pe rând. „Şi asta datorită bunicii şi mătuşii noastre. Când mătuşa este de serviciu, o săptămână ne vine în ajutor bunica, şi tot aşa”, ne asigură Iulian Constantin, băiatul cel mai mare. „Moş Crăciun, în cazul acesta, ne este bunica şi mătuşa. Am auzit că prin oraş umblă adevăratul Moş Crăciun. De-abia aşteptăm să îl cunoaştem şi noi”, ne asigură Filipescu Teodora Florentina. Să nu uitaţi, domnule primar interimar, această familie greu încercată de viaţă şi pe aceşti copii, toţi elevi la Liceul „Simion Stolnicu” din Comarnic. Un brad parcă am văzut că le lipseşte, ca acela din holul primăriei, domnule primar interimar!…

24 decembrie 2015

You may also like...

Leave a Reply