Diversele faţete ale implicatei noastre promovări turistice… Pliantele informative, aceste adevărate bijuterii conceptuale!

Uneori te şi miri de unde atâta putere de muncă la cei care conduc acum destinele oraşului, că doar sunt şi ei oameni! Suntem convinşi că dintotdeauna nu i-a caracterizat nimic altceva decât „avântul, hotărârea şi dăruirea”, când a venit vorba despre interesele Sinaiei şi cetăţenilor ce-o populează! Sincer, ne e uneori teamă să nu se extenueze, căci e de neimaginat ce ne-am face fără ei… Trecând peste faptul că sunt nişte altruişti înnăscuţi, sunt şi nişte neobosiţi promotori ai turismului sinăian, pentru că şi-au dat seama de covârşitoarea importanţă a acestui domeniu de activitate! Spre exemplu, răsfoind un plinat – destul de sfios ca înfăţişare, dar biligv şi cu nelipsitul antet al primăriei – denumit „Sinaia – trasee urbane la pas”, am găsit o îndrumare inedită pentru turiştii amatori să admire oraşul mergând pe jos. Concret, este vorba de traseul catalogat cu litera F şi intitulat ameţitor „Turul simpfoniei”. La început am crezut că e vorba de o nevinovată greşeală de tipar. Dar nu era vorba de aşa ceva, pentru că în ambele locuri din pliant unde era descris acest tur „pietonal” denumirea era aceeaşi: Turul Simpfoniei! Ori e o figură de stil care ne scapă, ori turul a fost denumit de un… pâpâit!

UN TUR… DE MARE FORŢĂ!

Din descrierea „tehnică” a acestui traseu turistic urban aflăm că poate fi parcurs în… fix 16 minute! Nu un sfert de oră, nu douăzeci de minute! Fix, 16! Oricum, turul porneşte din parcul „Dimitrie Ghica” şi se termină în curtea Vilei Luminiş, recte Casa Memorială „George Enescu”. Mai mult ca sigur că şi unui atlet nu i-ar fi prea uşor, chiar dacă ar rupe-o la fugă, să ajungă în 16 minute din parcul central până la Casa marelui Enescu. Darămite unui turist care merge la pas… Rămâne şi „enigma” sintagmei „tur extins”. Turul Simpfoniei (haioasă denumire!) măsoară 1,2 km, exact la fel ca şi Turul Parcului. Primul însă este indicat în pliant drept un „tur extins”, iar cel de-al doilea, identic ca lungime, este un „traseu scurt”… În schimb, traseul „Calea Regală”, care măsoară nu mai puţin de 3,7 kilometri!, poartă aceeaşi denumire de „tur extins”, la fel ca primul, lung de doar 1,2 kilometri. Hotărâţi-vă, domnilor: care-i lung şi care-i scurt? Că-i năuciţi pe bieţii turişti, care n-au nici o vină că vouă nu vă pasă! Unde or fi redactat pliantul? În autobuz, pe genunchi, în drum spre serviciu, să vadă şefii că şi-ai făcut tema pentru acasă?

ADMIRÂND SPLENDORILE TURULUI SIMPFONIEI…

Pliantul în cauză merita să conţină unele precizări suplimentare. Cum ar fi aceea că pentru a ajunge pe podul peste Prahova trebuie traversat DN1. Dar acolo nu a existat, nu există şi, probabil, nu va exista niciodată o trecere pentru pietoni. Dacă totuşi aţi ajuns teferi pe pod, puteţi admira, stimaţi turişti, pe ambele maluri ale Prahovei – şi spre amonte şi spre aval – impresionantele maldăre de gunoi pe care de ani de zile cei responsabili le ignoră cu desăvârşire… Odată trecut podul, pliantul spune aşa: „După aproximativ 15 minute veţi ajunge la Casa Memorială „George Enescu”. 15 minute după ce am trecut podul sau după ce am plecat din parcul central? Mare mister… Căci întreg turul durează doar 16 minute! După ce aţi trecut de limitatorul de înălţime demontat şi aruncat la marginea drumului, vă întâmpină, chiar de sub podul CFR, o şosea desfundată, cârpită, care arată ca vai de lume. Zici că e un drum dintr-o comună uitată de timp şi civilizaţie, deşi puterea locală promite să.l repare de când s-a instalat în funcţie… Cireaşa de pe tort a Turului Simpfoniei este reprezentată de imobilele retrocedate care zac în părăsire, ca un decor sordid din filmele de groază – culminând cu ceea ce a mai rămas din fostul restaurant Vulturul, acum parcă lovit de bombardament… Aşa o promovare turistică mai rar. Excelentă elaborare! Ne bâlbâim până şi într-un pliant cu zece rânduri de text! Dar cui să-i mai pese de astfel de nimicuri…

You may also like...

Leave a Reply