Cât mai trebuie să bâjbâim nesiguri prin bezna trecutului? O monografie a Comarnicului devine un imperativ – pavăză împotriva uitării şi ignoranţei!

schitul lespezi

CONTINUARE DIN NUMARUL TRECUT

Tinerii de astăzi şi-ar da seama, citind această monografie atât de necesară, de eroii comărniceni „ce-au înflorit” cu sângele lor clipele noastre însorite de astăzi! Să nu uităm că învăţătorul Ion Bulei a plecat la război, devenind erou, după ce a sărutat pământul românesc şi vrând mai întâi să ţină stupi pentru a ajunge să viziteze Parisul. Tot în această monografie ar trebui să fie menţionată societatea Comarnicului între primul război mondial, până ce ne-au rupt coloana vertebrală şenilele tancurilor sovietice, aducând comunismul crud peste noi, distrugând toată intelectualitatea românească prin puşcăriile unde se aplicau metode diabolice de reeducare, cum se motivau, fără pic de ruşine, torţionarii acelor vremuri. Ce monumente arhitecturale au ştiut locuitorii acestei urbe să ridice în centrul oraşului, care ne fascinează şi astăzi, privindu-le! Ar fi necesar ca ele să fie pomenite în monografia pe care, deocamdată, o visăm. De asemenea, ar fi necesar de menţionat în aceste pagini atât de importante cum arăta viaţa oraşului în perioada comunistă şi cum, la Revoluţie (sau Dumnezeu ştie ce a fost atunci!), în afara manipulărilor de tot felul întreţinute de apeluri telefonice date la primărie cât şi ştirile de la televizor, un singur lucru ar fi de menţionat: că două personaje au avut curajul să le poruncească vechilor şefi să-şi facă bagajul târnosit prin administraţia locală. Tot în această monografie ar trebui să se înscrie, în urma cercetărilor prin arhive, ce rol au jucat cabanele MFA din Crâng, aşezat la poalele muntelui Floreiul, ca să nu mai clevetească pe seama lor, dându-le alte conotaţii, nişte neica nimeni, străini de aceste timpuri scurse în chenarul ăstor meleaguri. Apoi, ar trebui menţionat microclimatul deosebit de sănătos de care se bucură oraşul Comarnic şi peisajele de o rară frumuseţe etc.
***
Ştiu că anumiţi oameni de suflet au încercat câte ceva pe această temă, dar la un moment dat s-au oprit în a mai frunzări prin arhivele statului trecutul acestei localităţi. Este vorba aici istoricul profesor universitar, Ion Bulei care, prin tinereţea lui, a fost animat de ideea scrierii unei monografii a Comarnicului, dar luat cu alte treburi, mult mai importante pentru istoria ţării noastre, a pus punct acestui capitol. Mai încolo vreme, profesorul de istorie cu umerii apăsaţi de ea şi cu care ne face plăcere să ne întâlnim prin centrul Comarnicului – Paul Necula, îmi mărturisea că a bătut la maşina de scris vreo cinci exemplare referitoare la istoria acestei localităţi. Unul l-a înmânat regretatului profesor Theodor Neacşu, altul profesorului Mihail Dumitrescu, o perioadă fost director al Casei de Cultură, ulterior secretar al Consiliului local ,post de pe care s-a pensionat. Aud, tot de la cineva de încredere, că şi fostul director al muzeului „Nicolae Grigorescu” din Câmpina, Ştefan Dumitrescu, comărnicean la origine, a adunat date pentru o asemenea carte. Ce-o fi cu ele, or mai fi ele între nişte coperţi prin nişte sertare? Dar, până atunci, trebuie să ne mulţumim cu monografia scrisă de regretatul profesor Matei Stăncioiu din Breaza. Cred că a sosit timpul „să se înhame” la o asemenea lucrare de prestigiu primarul oraşului, Consiliul local, şi să determine un colectiv de profesor şi alţi intelectuali dornici să pună degetul pe rana aceasta! E nevoie de o monografie – ca peştelui apa – pentru a dovedi generaţiilor tinere ce paşi am făcut prin istorie. Dar mai ales ce urme am lăsat, demne de a fi numite pietre de hotar în această grădină a lui Dumnezeu numită Comarnic, chiar când mai marii lumii produc într-o oră nu ştiu câte ogive nucleare, iar unii „jupâni” de-ai noştri ne tâlhăresc la drumul mare! Această monografie ar fi ca o dâră de lumină prin întuneric. O carte de suflet, o arcă a memoriei ce străbate veacurile!

You may also like...

Leave a Reply