În opinia viceprimarului Costel Petre, reparaţia drumurilor trebuie să rămână prioritară!

Comarnicul are în jur de 110 km de drumuri comunale ce îl străbat din toate părţile şi îl deservesc atunci când i-o cer nevoile oamenilor. Sigur, ar trebui să existe în primărie şi o evidenţă din care să rezulte câţi kilometri din aceste căi de acces sunt betonate sau asfaltate. Ar rămâne celelalte care, după anotimpul friguros, necesită reparaţia lor prin împietruire sau prin plombări cu agregate de râu. E foarte greu să le faci faţă din moment ce sectorul de gospodărie este redus numeric, când pietrişul din albia râului Prahova este bine păzit şi când solicitările de balastare sunt tot mai numeroase. E de domeniul imposibilului, şi cetăţenii trebuie să ţină seamă de această latură obiectivă a problemei, că n-ai cum să-i împaci pe toţi într-o zi! Cerinţele sunt mari, iar puterea de rezolvare a lor este limitată. În discuţia avută pe această temă cu viceprimarul interimar, Costel Petre, am remarcat nemulţumirea pe care o are că nu poate să răspundă prompt la toate propunerile de balastare a drumurilor comunale în aceste zile când se desprimăvărează şi este necesar să se facă acest lucru. „Spuneţi dumneavoastră, pot sta liniştit când vine omul la mine în audienţă şi-mi spune că se deplasează pe drum din ce în ce mai greu? La ce mă încălzeşte că face o cerere prin care îmi solicită sprijinul, dacă eu, pe „neve“ aproape, extrag agregate din râu ca să balastez aceste drumuri deteriorate? Norocul meu a fost că s-au mai făcut nişte demolări prin Breaza, iar molozul rezultat l-am transportat şi împrăştiat pe drumurile avariate!” (Mă uit la „personajul” din faţa mea care, ajuns la limita răbdării, se străduieşte să strecoare o notă de optimism în discuţia noastră: „Dar n-am cum să mă dau bătut!… De aceea sunt pe scaunul ăsta în primărie, ca să rezolv problemele ivite în dreptul funcţiei mele!” În spusele de mai sus nu se poate citi resemnarea, justificarea ieftină sau „avântul acela muncitoresc” ori lozinca de pe vremuri).

***
Suntem pe drumul comunal numit Topliţa, ce uneşte Ghioşeştiul de sus de Gura Beliei. Drumul a fost proaspăt amenajat. „E firesc ca el să nu arate ca la carte. S-a balastat şi compactat, lucrarea urmând să se continue. Am făcut aici, pe marginea drumului, nişte depozite de balast pentru a acoperi în continuare gropile şi noroiul. Dar soluţia finală va fi tot asfaltarea în funcţie de fondurile financiare”, ni se destăinuie viceprimarul interimar. Parcurgând lucrarea efectuată, e adevărat, în limita posibilităţilor existente, tot mai găsim pe drum oameni nemulţumiţi, care au şi ei dreptate. Bălănică Romică, Ghioşeşti 402: „Când plouă, e dezastru, domnule! Ducem copiii în braţe până la pod ca să nu se afunde în noroi… Mai trebuie balastat aşternut pe drum, că altminteri e vai de mama noastră!” Bulei Ion, Ghioşeşti 405: „După cum vedeţi, s-a făcut ceva, dar mai trebuie, pentru că atunci când plouă ne umplem de noroi din cap până-n călcâie”. Întâlnim o femeie mai în vârstă, venind pe acest drum de dincolo de război. E resemnată probabil cu ce-a trecut şi pătimit prin viaţă. N-o interesează starea drumului pe care îl tot străbate de atâta vreme. Un om care s-a obişnuit cu răul. Evident, odată a fost bine şi în viaţa ei, dar astăzi nu vrea decât să-şi aducă aminte că singurul drum de nădejde în viaţa dânsei este cel de pe Topliţa, aşa după cum arată astăzi. ***
Pe strada Apelor din cartierul Vatra Sat platforma drumului e plină de hârtoape, cu toate că s-au adus aici „circa 40 de tone de balast”, ne asigură viceprimarul interimar. Pământul noroios în pantă „înghite” balast mult şi parcă nu întâmplător drumul poartă nume de apă.  Vasile Bunghez, strada Apelor, 13: „Acum e bine, dar să fii văzut cu două săptămâni în urmă ce era pe-aici!… Potmol!” (Şi îşi pune mâinile în cap). „Pe pământul ăsta parcă nu-l mai satură nimeni”! (Şi arată drumul cu mâna).
Georgeta Moacă, strada Apelor, 19, văzându-l pe viceprimar: „Să nu uitaţi să balastaţi şi bifurcaţia care dă din Apelor! Vă rog!”
***
Da, mai sunt multe drumuri de reparat în Comarnic! Din această cauză poate ar fi bine ca sectorul de gospodărie al primăriei să aibă o organigramă mai „solidă”. E o necesitate pe care o reclamă realitatea din teren, astăzi, când zborul spre lună demult nu mai este o problemă…

You may also like...

Leave a Reply