Oameni de care avem nevoie…

Titlul acestui material face referire la o anumită categorie de oameni. Nu sunt persoane în lumea cărora suflă asprul vânt al mediocrităţii, ci indivizi demni de menţionat în cadrul elitelor. Nu are rost să îl ridicăm în slăvi pe Mircea Roşca pentru că prin el însuşi… dovedeşte! De ce-am folosit cuvântul dovedeşte fără altceva adăugat lângă el? Pentru că despre Mircea Roşca nu mai e nimic de spus. A spus-o el prin faptele sale, ni s-a prezentat ca om, ca politician, ca iubitor al Sinaiei, ca prieten, ca propri…. asta era din alt film. Deocamdată aşteaptă o decizie. Dar exemplul lui luminos nu conteneşte să fie alături de noi. A fost în spatele edilului-şef la sărbători naţionale, este de-a dreapta sau de-a stânga (depinde cum priviţi fotografia) aceluiaşi edil-şef când sunt inaugurate obiective orăşeneşti de răsunet. Într-un cuvânt Mircea Roşca „este“. În loc să fie numai la Comarnic, el este şi la Sinaia. Şi pentru moment „este“ sub control judiciar. Din ce ştim noi, dacă lucrurile nu au luat cumva vreo întorsătură specială… Îi urăm şi noi viaţă lungă pentru că de curând a împlinit 42 de ani! Noi îi urăm să trăiască cel puţin de câteva ori mai mult ca Matusalem, deşi el îşi doreşte încă 42 în plus, aşa cum afirmă într-o declaraţie publică făcută cu ocazia aniversării sale. E un om modest aşa cum l-am ştiut întotdeauna. Am vrea să-i spunem „la mulţi ani“, dar mai bine, în contextul actual, îi dorim sănătate şi viaţă lungă. Sintagma „la mulţi ani” poate fi interpretată greşit, având în vedere că el aşteaptă o anumită decizie… Şi până când va fi luată decizia în cauză îl mai aşteptăm pe la Sinaia. E un oraş frumos, o staţiune montană cu aer curat, nu-l împiedică nimeni să mai inaugureze câte ceva… (PAMFLET)

You may also like...

Leave a Reply