„alegătorii ar trebui să se manifeste…”

Raul Baz

Spuneam în ediția precedentă a ziarului că voi încerca să răspund la întrebarea „cum poate fi găsit un primar care să își facă treaba de primar în mod corect, în respectul legilor?”. Aparent, nu există nicio garanție că odată ales, noul primar nu va deveni copia celui pe care l-a înlocuit sau, de ce nu, chiar mai rău. Ei bine, răspunsul este simplu: legile garantează asta, cu condiția ca toată lumea să le respecte.  Și când spun „toată lumea”, am în vedere în primul rând alegătorii. Noi susținem că trăim în democrație. Asta înseamnă că poporul conduce. Cum conduce poporul? Prin reprezentanții săi, cărora le deleagă, așadar, toate prerogativele și prin intermediul Constituției și al legilor „mai mici”. Dar această delegare, la români este un fel de spălare pe mâini. ”Gata, am ales, avem primar și consilieri, ne întoarcem la treburile noastre și timp de patru ani îi lăsăm să ne reprezinte cum vor ei”. Ceea ce mă face să spun că în aceste condiții este alterată chiar fibra conceptului de democrație, care trebuie să fie participativă. Un primar, după ce s-a instalat, devine greu accesibil. Nu poți să mai stai cu el de vorbă ca înainte, când umbla după votul tău. Acum are interpuși, are program de audiențe, nu stă de vorbă cu fiecare când are acela nevoie. De aceea, alegătorii ar trebui să se manifeste. Consilierii locali și primarul, ca persoane alese, au datoria să răspundă la întrebările celor care le-au dat votul. Dar pentru asta, votanții trebuie să le ceară acest lucru. Nu pe Facebook se discută problemele, ci face to face, pentru că nu pe Facebook se fac campaniile. Așa încât locuitorii orașului, dacă vor să aibă un primar bun, trebuie să-l țină sub control. Pur și simplu, ei ar trebui să se organizeze în așa fel încât periodic aleșii să vină și să dea socoteală pentru ce-au făcut bine și ce-au făcut rău. Și dacă la un moment dat constată că primarul este corupt, mafiot, dictator etc, ar trebui să strângă semnături pentru demiterea lui. Pentru asta, însă, este nevoie ca lumea să nu permită instaurarea dictaturii personale a primarului. În fiecare localitate există persoane care au pierdut alegerile, fie personal, fie ca membri pe liste ale unor partide. Acesti oameni ar trebui să fie primii care să militeze pentru limitarea abuzurilor comise de primari și care să-i tragă la răspundere pe consilierii care pactizează cu primarii corupți. Mai există și ONG-urile. Oricine dorește se poate afilia unui ONG care activează pe probleme de administrație locală, de respectarea legilor, a drepturilor omului etc. Și apoi, poate deveni activ și poate semnala orice abuz și orice abatere. Mai există și ziare, cel puțin online, care ar trebui, dacă se declară în slujba cetățenilor, să-i taxeze pe aleșii care comit fapte de corupție, ori uită ce-au promis în campanii. Și, în sfârșit, legea le permite inclusiv celor care nu fac parte din nicio structură asociativă, să participe la ședințele consiliului local. Iată, deci, că există posibilitatea legală ca alegătorii, organizați sau nu, să controleze activitatea aleșilor. Dacă acest control este real, ferm și continuu, primarul va avea toate șansele să devină un primar bun. La fel și consilierii. Dar iată că mai peste tot în România, lucrurile nu se petrec așa. Primarii devin dictatori locali, rup relația cu alegătorii, instituie propriile reguli, acționează discreționar, marginalizează ONG-urile, încearcă să sugrume presa independentă etc etc. Toate sub ochii alegătorilor. Consilierii locali se lasă cumpărați ori șantajați, pentru că ei nu au candidat ca să depună o activitate densă în folosul urbei, ci pentru o indemnizație lunară și pentru posibilitatea de a face, după modelul primarului, trafic de influență. Puținii consilieri care nu sunt de această factură joasă mai încearcă să miște lucrurile, dar sunt, în cele din urmă, reduși la tăcere de primarul abuziv, mafiot și plin de bani negri. Cum poate ști un alegător că primarul pe care îl va alege nu va face o piruetă de 180 de grade imediat ce va depune jurământul, uitând toate promisiunile și începând edificarea unei mafii a puterii locale, împreună cu care să poată fura liniștit? Ei bine, pentru asta este într-adevăr imposibil de găsit o metodă infailibilă. Totuși, există câteva principii de bază pe care aplicându-le pot fi sporite șansele ca alegerea să fie bună. Cel puțin în localitățile mai mici, unde oamenii se cam cunosc între ei, pentru că bârfa și zvonurile circulă mult mai rapid. Într-o astfel de localitate există un număr de oameni foarte cunoscuți și apreciați. Oameni care de-a lungul vieții nu au fost implicați în scandaluri, nu s-au alăturat curentelor de gândire extremiste, nu au practicat un naționalism imbecil, au fost echilibrați, familiști etc. Oameni de 30-40 de ani, care n-au avut cum să își fi vândut sufletele fostei securități. Oameni crescuți în familii cu respect pentru muncă și pentru banii câștigați cinstit. Cel puțin teoretic, un astfel de om ar putea fi un bun primar sau un bun consilier. Pe de altă parte, poți, în principiu, să îl citești pe candidatul periculos, imoral, după modul în care și-a făcut banii, după mediile în care s-a învârtit, după ocupațiile pe care le-a avut, după numărul partidelor prin care s-a preumblat. Totul e să deschizi bine ochii și să nu treci cu ușurință peste detalii. Contează foarte mult dacă un candidat are mulți bani, vile, mașini scumpe, deși a lucrat la stat, unde salariul nu i-ar ajunge pentru toate astea. Contează dacă și-a promovat rudele în posturi bănoase atunci când lucra la stat. Contează dacă una zicea cu doi ani în urmă și alta zice acum. Contează dacă exprimă idei care încuviințează pomana electorală, șpaga, imoralitatea, închisul ochilor la infracțiuni etc. Contează dacă nu e în stare să vorbească românește corect, dacă îi place să bea, dacă a avut probleme cu justiția. Contează dacă cel care vrea să fie primar are onoare, dacă este sau nu afemeiat (sau cum se spune în cazul celor cu alte preferințe sexuale), dacă a avut sau nu curajul să exprime adevărul atunci când alții au preferat să stea cu capul în nisip. Toate astea sunt lucruri care pot fi aflate ușor într-o localitate cu nu foarte mulți locuitori. Vor spune unii că alegătorul român nu ține seama de astfel de lucruri, ci doar de gălețile electorale. Eu le voi răspunde așa: românii au dovedit cel puțin odată că sunt sensibili la ideea de asanare morală a societății și mă refer la faptul că l-au ales senator și l-au considerat Președintele Moral al României pe Corneliu Coposu. Pe mine asta mă face optimist.

You may also like...

Leave a Reply