Ce se gândea despre sinăieni acum aproape o sută de ani… 1927, Al doilea anuar al Bucegilor

vedere sinaia veche

Toți sinăienii cunosc Vila Carola… Dar câți știu cine a fost Carola?

– Părinții mei s-au cunoscut când erau copii de vreo zece ani. Mama mea, Wendy, locuia la Sinaia cu părinții ei: tatăl englez (Walter Muston), iar mama săsoaică (Carola, fostă Ungarth). Bunicii mei aveau un hotel numit „Vila Carola”, după numele bunicii mele. Tatăl meu (Constantin Noica) venea acolo cu părinții lui (Grigore Noica și Clemența, fostă Casassovici), în vacanță. (interviu Alexandra Noica-Wilson)

babele     cabana Omu

Scrisoarea Doamnei Carola Muston

Domnule Preşedinte, Domnilor Colegi,
Profit de fericita ocazie pe care adunarea generală a Secţiei alpine a Bucegilor mi-o oferă, spre a-mi exprima sus şi tare, mirarea ce-mi provoacă mie cât şi altor devotaţi membrii ai Turing-Clubului României, absoluta indiferenţă a sinăienilor membrii sau nemembrii, faţă de falnicii munţi înconjurători.
Este oare posibil ca toţi aceşti oameni, să nu fi ajuns încă să aprecieze poziţia incomparabilă pe care soarta le-a hărăzit s’o locuiască? Străini călători cari trec prin Sinaia, nu ştiu ce să admire întâi; frumuseţile propriu zise ale văei? maiestatea panoramică a munţilor? largile puncte de vedere ce se desfăşură de pe orice înălţime sau aerul şi apa ei binefăcătoare? căci exclamări ca „Perla Carpaţilor”, „Minunea minunilor”, „Privelişte dumnezeească”, etc., se aud foarte des, dela toţi acei cari vin să ne viziteze din afară, dar nici odată dela acei de aci. E curios deci cum de localnicii Sinaiei, au rămas singurii nesimţitori la darurile cu cari generoasa Natură a înfrumuseţat acest oraş. Pentru ei a locui la Mizil sau la Sinaia e tot una, ba sunt mulţi chiar, cari ar schimba voios Sinaia cu Mizilul, Toţi aceştia nu înţeleg că au o mare datorie de îndeplinit: să lupte şi să ajute la propăşirea localitatei noastre! E adevărat că sunt mulţi Sinăieni cari s’au înscris ca membrii ai T.C.R., ba unii s’au făcut chiar membri pe viaţă, dar asta nu dintr’un înalt spirit de sacrificiu, ci pur şi simplu ca să scape pentru totdeauna de grija cotizaţiei anuale. Mai toţi, fie ei cotizanţi sau pe viaţă, îşi închipue că odată ce-şi plătesc regulat cotizaţiile şi-au făcut pe deplin datoria. Aşi dori ca toţi aceşti colegi să se pătrundă că lucrul nu e aşa de simplu şi că fiecare trebue să lucreze pentru asociaţie, nu numai cu punga, ci mai ales cu fapta. Sunt foarte rari membrii de ex. cari se urcă pe munţi; toţi ceilalţi precum şi întreg restul populaţiei, se mulţumeşte să măsoare bulevardul dela un capăt la altul şi viceversa, să asculte o muzică proastă în parc, să joace câteodată popice sau să fie asurzit de sgomotul eşapamentului liber, al sirenelor ori al claksoanelor automobilelor în fugă. Comparaţi această petrecere cu aspectul priveliştelor din munţi cu acele adevărate poeme ale naturei făurite din graţia stâncilor romantice, din depărtările întrezărite, din frunzişul divers colorat, din luminele şi umbrele mişcătoare sau din murmurul ademenitor al cascadelor cristaline şi veţi vedea câtă greşeală au aceştia de a sta pe loc. Vraja ce învălue pe călătorul însetat de câteori dă cu sufletul de aceste frumuseţi, e atât de puternică încât pe mulţi îi podidesc lacrimile! Vin turişti din cele mai îndepărtate colţuri ale Tarei, vin să vadă şi să-şi umple ochii şi sufletul de vestitele locuri ale Bucegilor, în timp ce localnicii din Sinaia nu cunosc Vârful-cu-Dor sau Piatra-Arsă. Nu există spectacol comparabil aceluia pe care-l oferă dumnezeasca înfăţişare în iunie şi iulie a păşunilorînalte prin florile lor, sau gloria ameţitoare a răsăritului ori apusului pe un Omul sau Coştile, ca şi panorama formidabilă se se desfăşoară de pe balconul Casei Peştera. Sinăianul rămâne însă nesimţitor la toate aceste splendori; el nu vrea să le vadă; nu doreşte să le cunoască; unii pretind că el e mulţumit la ideia că ele există; eu una cred însă că nici nu le ştie, fiindcă dacă le-ar şti, nu numai că ar dori să le vadă, dar ar îndemna şi pe alţii către ele. În afară de avantajele pur sentimentale, munţii mai presintă şi o valoare materială, care – dacă localnicii noştri ar fi mai înţelegători – n’ar mai trata-o cu dispreţ. Credeţi dv. oare că? Elveţienii nu cunosc valoarea materială a munţilor lor? Credeţi oare că Elveţia ar fi ajuns la renumele ei turistic de azi, dacă locuitorii ei ar fi fost indolenţi şi apatici? Nu, şi iar nu! Toţi de acolo se interesează de Alpii lor, cum agricultorul se interesează de grâul lui, ori viticultorul de via lui. Mai mult! ei primesc cât se poate de bine pe vizitatori, sunt amabili şi îndatoritori, sunt serviabili şi desinteresaţi, ceeace nu se poate spune despre sinăieni ori buştenari. Că toţi din Sinaia ar trebui să fie membrii în secţia alpină a Bucegilor numai încape îndoială! Că fiecare ar trebui să facă din mediul lui un membru nou e şi mai sigur, căci secţia noastră lucrează pentru progresul Sinaiei, pentru deşteptarea localnicilor şi pentru binele turismului românesc: de aceea de toţi ar trebui ajutată şi încurajată! Exemplu ar trebui luat dela membrii noştri bucureşteni, Pe când aceştia pentru bucuria de a se sui pe munte – fac cu trenul un drum lung şi costisitor, de multe ori sosind seara târziu şi umblând noaptea, dupe o zi întreagă de biurou – numai pentru plăcerea de a petrece câteva ore pe munte sinăîenii cari au munţii la îndemână, nici nu se sinchisesc. E regretabil, de oarece întrebaţi pe bucureştenii cari cu atâtea sacrificii, vin aci, cât de veseli, întăriţi şi împrospătaţi fiziceşte se întorc numai dupe 12 ore petrecute pe crestele pleşuve şi apoi cât de uşor luptă ei cu greutăţile ce întâmpină în decursul săptămânei. În toată această mişcare, sinăienii rămân nu numai indolenţi, dupe cum spusei, dar ei fac parcă înadins ca să ignoreze chiar munca depusă de Turing-Clubul României: îţi fac impresia că trăesc în altă lume, căci nu cunosc drumuri, nu poteci; n’au auzit de marcările în munţi cari înlesnesc atât de mult cunoaşterea Bucegilor, ne mai fiind primejdie pe timp de negură, de zăpadă sau pe noapte. Lucrul e atât de extraordinar, încât se constată că 99% din populaţia acestei localităţi, se naşte şi moare fără să atingă măcar 1,200 m alt. În timp ce sute şi sute de streini am văzut bunăoară venind, dela Cluj, dela Oradia-Mare, dela Cernăuţi şi Chişinău, pe ploaie, pe vânt şi zăpadă, să asiste la solemnitatea inaugurare! Casei Omul Mihai Haret. Termin, făcând un apel călduros către Dvs.toţi cei cari asistaţi la a-ceastă adunare generală, cu rugămintea de a vă ocupa niţel de localnicii din Sinaia, Buşteni ori Azuga, spre a-i scoate din toropeala în care zac şi spre a-i face să înţeleagă cât sunt de minunate frumuseţile masivului la poalele căruia trăim şi ale cărei taine, ca să fie bine cunoscute, reclamă mai multe vieţi de om.

Carola Muston
Membră a T.C.R., secţia alpină a Bucegilor

You may also like...

Leave a Reply