Retrocedări pe care DNA-ul ar trebui să le mai ia o dată ”la mână”!

act 1    act 2

Despre clădirea din imagine știm, prin bunăvoința domnului Emanoil Bellu, că a fost construită la sfârșitul secolului XIX și că, în perioada de după primul război mondial, casa a aparținut unui bancher, pe nume Berkowitz. Legenda este că acest bancher a trecut prin dificultăți financiare și s-a sinucis la Sinaia, în urma unui crash bursier, prin tăierea venelor în baie. Vila a rămas neocupată până în perioada celui de-al doilea război mondial, când Bucureștiul a început să fie bombardat (aprilie, 1944). Armata a rechiziționat construcția și a dispersat, la Sinaia, Muzeul Militar din București, ale cărui exponate au fost înghesuite în lăzi, au ocupat întreaga clădire și s-a instituit pază militară. Exponatele mari (tunuri, pontoane și în special materialul volant – avioane) au fost depozitate în curte și, din păcate, expuse intemperiilor. Printre avioane se găseau piese rare și de un interes deosebit ca: avionul eroului din primul război mondial, Mircea Zorileanu, avioane franțuzești Newport și trofee de aviație, avioane germane intrate în posesia Armatei Române. Din păcate, toate aceste piese deosebit de interesante și de valoroase, după terminarea războiului și revenirea Muzeului Militar la București, au fost distruse. O pierdere ireparabilă, atât petru muzeu, cât și pentru istoria aviației militare române. Condus de oameni fără educație și cultură, ajunși ofițeri peste noapte, n-au fost conștienți de valoarea acestui patrimoniu pe care l-au distrus fără nici o strângere de inimă. În perioada în care Muzeul Militar a fost găzduit de casa Berkowitz, comandantul de pe atunci, din motive sentimentale, zice-se, s-a sinucis. Astfel, în opinia publică, s-a născut ideea acestei construcții cu influențe malefice asupra locatarilor. Se povestește chiar că, în anumite nopți, spectrul sinucigașilor bântuia prin clădire sub forma unor suluri luminiscente, care se plimbau în voie, fără a folosi scara, direct prin planșee. În anul 1948 clădirea a fost alocată Liceului Sinaia, care tocmai se înființase prin transformarea gimnaziului în liceu. Astfel că, prin munca voluntară a elevilor viitorului liceu, s-au renovat clasele și tot în același an, la 15 septembrie, liceul a început să funcționeze în această clădire. A funcționat aici circa patru ani, până când s-a construit școala nouă.

You may also like...

Leave a Reply