Cu silă, despre hoţiile aleşilor!

Mulți dintre cei care votează cu primarul în funcție dintr-o localitate oarecare sunt oameni care se împotrivesc schimbării. Oameni care spun: „de bine de rău am ce-mi trebuie, băncile din parc sunt vopsite, autobuzele circulă regulat, străzile sunt măturate, directorul e băiat de treabă și n-am chef să vină alt primar să-l schimbe, la zilele orașului cântă trupa mea preferată, de Crăciun sunt beculețe colorate între stâlpi” etc etc etc. Oameni care nu vor să privească dincolo de micile lor interese imediate.
Oamenii ăștia nu sunt deloc impresionați că primarul lor este, de exemplu, un potențial bandit, trimis în judecată pentru fapte de corupție. Dacă le spui asta, îți răspund: „bandit, bandit, dar mi-a asfaltat strada”. Ei bine, cum vrem noi, românii, să progresăm când faptul că primarul nostru ni se pare în regulă chiar dacă instituțiile statului îl acuză că e bandit? Să luăm un caz ipotetic. Să zicem că primarul din localitatea Orașul Verde face o combinație cu societatea „Mafia Tufelor”, în urma căreia orașul este umplut cu tufe ornamentale, pe care bugetul local plătește 100.000 de euro. „Mafia Tufelor” vinde tufa cu 10 euro bucata, dar la producătorul particular „Tufarul Iscusit”, aceleași tufe s-ar putea cumpăra cu 1 euro bucata. În loc de 100.000 de euro, bugetul local ar fi plătit numai 10.000, iar restul de 90.000 ar fi putut să meargă la copiii cu dizabilități, la parcări sau în alte locuri unde de obicei nu sunt bani. Așa însă, patronii de la „Mafia Tufelor” s-au ales cu o sumă considerabilă, din care primarul are partea lui deloc de neglijat. Ei bine, în loc să vadă furăciunea, locuitorii din Orașul Verde zic: „ce bun primar avem, uite cum ne-a pus el tufe peste tot, ce frumos arată orașul nostru!”.  Să mai zicem că în Orașul Verde cam tot ce se face cu banii publici urmează o cale asemănătoare, adică primarul corupt ia comision din fiecare lucrare publică. El are firme prietene, cu care lucrează aproape în exclusivitate, împiedică pe oricine nu e „de-al lui” să facă o afacere în oraș, pune piedici administrative și, colac peste pupăză, este foarte răzbunător și lovește pe oricine i se opune, folosind posibilitățile multiple pe care i le oferă legile și complicitatea – ori lipsa de coloană vertebrală – a consilierilor și a angajaților primăriei. Și să mai zicem, în sfârșit, că domnului primar îi cresc, în urma acestor activități, ba niște blocuri personale, ba niște vile, mașini de lux, iahturi, restaurante, helicoptere, făbricuțe etc. Prietenii primarului prosperă și ei, iar oamenii de rând o duc greu și orașul nu-i ajută în niciun fel, așa încât ei nu pot să facă nimic pentru o viață mai bună dacă rămân în Orașul Verde. Și atunci ce fac acești oameni de rând? Culmea, cu toate că pare de necrezut, ei îl susțin pe primar în continuare, pentru noi și noi mandate, zicând: „avem asfalt pe străzile noastre, avem stații de autobuz în care ne putem adăposti de ploaie, avem un parc cu bănci noi, prin care ne putem plimba seara, avem pe unde să ne dăm cu bicicletele – ce bun este primarul nostru, îl vrem în fruntea noastră până la adânci bătrâneți, nu contează că el este suspectat de corupție, că a fost reținut pentru 30 de zile, că nu-i exclus să ajungă la pușcărie pentru faptele lui”.  Ceea ce am descris mai sus se cheamă stagnare pentru oraș, resemnare pentru localnici, prosperitate pentru o mână de „băieți deștepți”, legați între ei prin fire pe care, uneori, de silă, nici nu-ți mai vine să le scoți la vedere public. Pamflet

Cetățeanul responsabil

You may also like...

Leave a Reply