A sosit din nou clipa marii încercări!

Oameni buni!
Acu-i acu!… Imaginaţi-vă că a sosit clipa când trebuie să facem faţă, şi nu oricum – momentului când ne decidem ca să „desprindem” de pe acest avizier pe cel care, că tot suntem în faţa primăriei, îl vom sorti să treacă „zebra DN1-lui”. Ca apoi să urce treptele administraţiei locale pentru a-şi ocupa scaunul de edil-şef a localităţii noastre pentru următorii patru ani. Priviţi-i cu atenţie, întorcându-i pe toate feţele, „luându-i” în calcul de la nouăzeci şi nouă de neamuri, studiindu-le atent programele ce privesc perspectiva modernizării oraşului şi hotărâţi-vă care dintre cei şase candidaţi la funcţia de primar al acestei localităţi merită să fie primul! E limpede că de gestul nostru de acum va depinde în mare măsură şi rezultatul alegerilor din toamnă, care are o importanţă capitală pentru configuraţia noului parlament al ţării. Parlament de care depinde destinul neamului românesc pe mai departe, chemat să „limpezească” apele pentru supravieţuirea naţiei în condiţii de normalitate. Acum e momentul! Uitaţi-vă bine la ei, la ce vă promit şi decideţi cu maturitate! E vorba de viitorii patru ani! Este ziua cea mai importantă, cu răsunet adânc ce se va auzi până la graniţele timpului ce va să vină! Să nu vă fie teamă să puneţi mâna pe târnăcop pentru a vă scoate bălăriile din curte! Gongul istoric v-a bate curând, iar noi, alegătorii, avem obligaţia ca prin gestul nostru să punem ştampila de vot în pătrăţica unde suntem convinşi că e numele omului ce ne trebuie pentru lupta împotriva jafului fără de margini, care se practică din 1989 încoace şi care a adus ţara pe baza unei mari prăpăstii! Să ne uităm atenţi la cei şase candidaţi la primăria oraşului, să-i trecem prin filtrele minţii, neţinând seamă de niic un fel de factor care ne pot influenţa votul. Să-i „scanăm” îndelung şi milimetric, ca să le ghicim fibra sănătoasă de care ne putem prinde şi noi ca să ne salvăm de la înec! Priviţi-i şi decideţi, luând în calcul faptul că suntem oameni de la „ţară”, care ne cunoaştem bine aproapele. Asta ne ajută să ne alegem liderul de grup care să ne „tragă” după el în lupta împotriva corupţiei generalizate la nivelul sistemului. Dar nici să-l lăsăm singur în faţa celor care practică „sportul“ jafului naţional. Cu alte cuvinte, depinde numai de noi încotro vom merge! Spre progres ori spre regres. La noi e puterea şi trebuie să avem „dibăcia” să-l alegem de pe acest avizier numai pe acel care e conştient de faptul că menirea lui de-aici înainte este numai şi numai interesul major al acestei localităţi, al acestei ţări. Să fim serioşi! Nu putem peste noapte să ne închipuim că pornim să dărâmăm totul, iar zorile să ne prindă într-o casă nouă pe care o vom învârti după soare. Ar fi aberant să ne hrănim cu himere! Un început trebuie făcut! Şi asta o putem realiza acum, uitându-ne atenţi la acest avizier, unde cei şase „Feţi-Frumoşi” aşteaptă examenul nostru exigent în urma căruia numai unul va rămâne în „povestea” noastră.  Să avem încredere în noi, cu gândul la această ţară în care prinţul Charles „reînvie” în domeniile lui din Ardeal, la această ţară, pe care regina Maria, englezoaică, o creionează atât de expresiv: „Într-o zi descoperii că pot să descriu, să zugrăvesc un peisaj, un sat, un apus de soare, un drum prăfuit şi că puteam uşor trezi viziunea oricărui loc, precum şi a oamenilor obişnuiţi şi a oricărui lucru pitoresc şi ademenitor. Simţeam atmosfera, durerea, precum şi tot ce se ascunde sub aparenţa văzută de ochii noştri, toate le simţeam şi, pe când scriam, îmi dădeam seama că acest dar îmi venise treptat-treptat din pricina iubirii mele tot mai mari pentru ţara mea adoptivă. Înţelesei cât de adânc sorbisem în mine toate frumuseţile ei, toate trăsăturile ei caracteristice, lucrurile ciudate ce deosebesc România şi ştiam că voi fi în stare într-o zi să le descriu, iar această siguranţă mă făcea să mă simt puternică şi bogată”. Acelaşi „procedeu” ar trebui aplicat şi consilierilor de pe listele electorale. Să-i analizăm fără menajamente! Să-i aşezăm la microscopul gândirii şi simţirii noastre şi să-i „dăm” jos de pe liste, arătându-le drumul „parlamentului” local – clădirea Casei de cultură – care, de-atâta „cultură“ cât se face în Comarnic, e gata să o ia la vale. Să-i dibuim pe acei care numai din interes îşi iau cortul în spinare, străbătând şi alte trasee „turistice“, bine jucate în picioare, spre o altă „garnizoană”, unde încă mai pot să-şi tragă sufletele! Deci, să nu uităm nici o clipă că totul depinde acum numai de schimbarea mentalităţiilor retrograde. Să nu uităm nici o clipă faptul că în ţarina acestor ţinuturi se mai „văd“ şi astăzi buzele învăţătorului Ion Bulei care, plecând pe frontul celui de-al doilea război mondial, a sărutat glia strămoşească!…

You may also like...

Leave a Reply