Comarnicul între oglinzile timpului

Interviu cu doamna Viorica Popescu, pensionară

Dacă doamna Viorica Popescu – această Ursula Iguaran  a ţinuturilor  noastre, cum o „numeam” într-un interviu anterior – nu exista printre noi, trebuia neapărat să ne-o imaginăm, „s-o inventăm” în ultima instanţă pentru a ţine mereu trează istoria acestor locuri. Nu-şi arată vârsta, ştie foarte bine să reînvie clipele de altădată ale Comarnicului în aşa fel încât, ascultând-o, ajungem să punem la îndoială vorba Stolnicului nostru cum că această aşezare nu ar fi decât un „amestec de ozon şi mahala”… E plină de energie şi locuieşte într-o casă, proprietate personală. Unde tot ceea ce există în interiorul acestei clădiri, istoria vorbeşte de la sine. Totul păstrează patina timpului de altădată, aşa încât, strădania celui interesat nu are să dea peste perdele de naylon, ci din cele brodate cu migală. Nu are cum să „se împiedice” de vaze, de trei lei bucata, cu flori din plastic, dar nici de termopane care se spune că sunt la modă acum, nişte născociri ale secolului douăzeci, ce „sigilează” bine interioarele, neavând încă în nici un caz eleganţa pe car oe exprimă bunul gust a unor ferestre şi uşi unde fibra stejarului ori a laricelui îţi „îndulceşte” privirea. Mobila are masivitatea care denotă trainicia şi frumuseţea unor timpuri care, parcă, au uitat să se scurgă mai departe. Pereţii nu sunt împodobiţi pe dinăuntru cu niscaiva copii de prost gust după nişte picturi celebre, ci cu carpete ţesute pe vremuri la războaie cu vătală ori cu furculiţa şi de unde aştepţi, din clipă în clipă, să zboare cucul prins în iţe şi să se dea jos prin ierburi păunul înfoiat. Dar şi florile să-ţi aducă aminte de o grădină, primăvara sau vara, când arşiţa pare nişte piroane bătute în carnea zilei. Aici, în cufere, în vitrine, care adăpostesc obiecte din porţelanuri şi argintării vechi, istoria fiind o felină ce-şi trage sufletul lingându-şi rănile. O completează, fără doar şi poate, doamna Viorica Popescu ca întâmplările de altădată să aibă farmecul lor, tot atât de interesante ca şi cele ce se ascund sub coperţi de poveste…  (Citiţi în ediţia tiprită)

You may also like...

Leave a Reply