CNANDR, eterna protagonistă a unor „poveşti… vesele şi triste“

Despre hărnicia şi implicarea CNANDR-ului s-ar putea scrie volume întregi. La fel şi despre calitatea lucrărilor pe care le execută pe drumurile naţionale din România. Bineînţeles atunci când catadicseşte să repare câte ceva şi nu se vaită că nu au oameni, bani sau cine ştie ce le mai lipseşte. Între noi fie spus acestei companii naţionale întotdeauna i-a lipsit câte ceva când a trebuit să pună mâna la treabă, numai salariile „babane“ pentru cei din conducere se pare că nu lipsesc niciodată. Problema e valabilă şi pentru Sinaia. A devenit dificil să numărăm de câte ori a fost cârpit zidul de protecţie de pe marginea DN1 în zona haltei CFR. Acum, iată, s-a sfărâmat din nou. După cum se vede nu-i lipseşte o singură pietricică. Problema e din nou destul de serioasă. Dar după cât de operativi îi ştim pe cei de la drumuri probabil că mai avem ceva de aşteptat până se vor mobiliza să mai facă încă o cârpeală la zidul din piatră. Ar trebui să fim fericiţi dacă lucrul ăsta se va rezolva anul acesta… Însă, ca dovadă că nu suntem cârcotaşi, am luat în atenţia şi latura pozitivă a lucrurilor. Pe cealaltă margine a drumului a fost finalizată, nu cu mult timp în urmă, o lucrare pe care o aşteptam de multă vreme, având o importanţă majoră în asigurarea siguranţei traficului – atât pietonal, cât şi auto. A fost refăcută marginea din beton şi mantinela din fier pe o porţiune destul de lungă. Cu toate că proverbul spune că nu trebuie să căutăm la dinţi calul de dar, totuşi nu putem să nu remarcăm că s-a aşteptat până în ultima clipă. Pentru că vechea mantinelă mai avea puţin şi ar fi căzut singură în râu. Plus, din nou, lucruri cu jumătăţi de măsură. CNANDR-ul a avut bani pentru mantinela, dar n-a mai avut bani şi pentru trotuar. În curând va deveni impracticabil din cauza bălăriilor. Ori acesta nu intră tot în sarcina companiei?

You may also like...

Leave a Reply