De ce să n-avem şi noi… ruinele noastre?

DSCN0149

Parafrazându-l pe Caragiale al cărui simpatic personaj se lamenta că nu avem şi noi… „faliţii noştri“, ne întrebăm firesc de ce n-ar avea şi Sinaia ruinele ei? Fântâna din imagine, pe vremea când Sinaia era într-adevăr o staţiune montană căutată chiar de protipendada ţării şi chiar a Europei, cu siguranţă era unul din punctele către care se îndreptau turiştii. Construcţia în sine este mai impunătoare decât ar fi cerut-o un astfel de obiectiv. Dacă nu ne înşelăm, pe vremuri, în acea zonă adiacentă drumului ce duce spre Piscul Câinelui, existau unele izvoare cu apă folosită în scopuri terapeutice. Are rost să ne amintim ce a rămas din faima de staţiune balneară pe care o avea Sinaia? După cum se vede, cam nu! Şi în cazul de faţă cuvântul de ordine este: paragină, bălării, degradare, ruină. Despre abandon edilitar am putea vorbi referitor la acest obiectiv ca de altfel şi în cazul multor altor asemenea locuri pe care nu are rost să le enumerăm într-o tristă listă a mâhnirii şi ruşinii.

You may also like...

Leave a Reply