Duioase nostalgii de pensio… pardon, de sinăian cu drept de vot! Efemeridele electorale… mereu la mare preţ?

Amintirea firavelor gărduţuri electorale din sârmă de fier montate ca momeală înaintea alegerilor locale din 2012 se pare că rămâne una de… neşters pentru o parte destul de consistentă a electoratului nostru. Aceste superbe realizări edilitare cu care puterea locală a împrejmuit câteva maidane şi petice de pământ de prin jurul blocurilor din cartiere au constituit la alegerile din 2012 un motiv de „extaz“ electoral pentru bunii cetăţeni cu drept de vot. Să credem oare că este vorba de modestie sau eterna imaturitate în momentul când trebuie să facem o alegere importantă şi-a spus cuvântul şi atunci? Politicienii au învăţat că, din nefericire, mulţi dintre semenii noştri se mulţumesc cu foarte puţin. O sacoşă electorală sau o figură de genul celei cu gărduţurile este suficient ca să le schimbe în mod hotărâtor opţiunea electorală. Dacă aveţi vreodată curiozitatea să priviţi cu atenţie diverse locuri în care au fost montate aceste momeli electorale veţi vedea că multe din ele au dispărut. Au fost nişte lucrări atât de solide şi temeinice, aidoma unor efemeride. Dar, iată, puterea locală a ştiut ce face montându-le căci figura a dat rezultatele scontate la numărătoarea voturilor. Şi, bineînţeles, toată figura cu montarea acestor gărduleţe (ca să luăm numai un exemplu de astfel de realizări edilitare) a fost executată din banii publici ai sinăienilor. Dar mulţi nici de data aceasta nu şi-au dat seama cum stă treaba cu banii. (La fel ca şi chestiunea abonamentelor gratuite pentru transport care, de fapt, nu sunt deloc gratuite, ci plătite exclusiv din banii sinăienilor). Cu riscul că ne repetăm, nu putem să nu ne întrebăm oare de ce ne împotmolim mereu când avem de-a face cu luarea unei decizii importante pentru destinul oraşului şi, până la urmă, pentru binele nostru într-un fel de „inerţie“, nemaiavând nici măcar curajul să aplicăm formula alesului dintre cele două rele. De data asta n-au mai fost nici sacoşe electorale, nici gărduţuri. Au existat, ce-i drept, pe ici, pe colo, nişte „spoieli edilitare“ – trâmbiţate sus şi tare de puterea locală, ca să afle electoratul că nu stă degeaba. Dar atât! Şi totuşi rezultatul a fost cel pe care l-aţi văzut. Mascat bineînţeles, sub cuvinte frumos poleite şi tirade demagogice ademenitoare din partea politicienilor, cum ar fi aceea a continuităţii. Nu are rost să înşirăm toate problemele de care suferă Sinaia şi pe care în toţi aceşti 12 ani mai marii urbei nu au fost în stare să le rezolve, deşi le-au promis cu glas tare. Câtă continuitate ne mai trebuie oare după atâţia ani în care oraşul s-a adâncit într-un fel de marasm din care, iată, nici de data aceasta nu am reuşit să scăpăm? Ne mai aşteaptă oare încă patru ani de chin?

You may also like...

Leave a Reply