Yesmeni și sicofanți

Marea problemă a tuturor primăriilor din România este că în jurul primarilor se formează clici de localnici care, contra unor servicii de lingușeală și pupincurism, acaparează resursele și obțin beneficii pe care nu sunt apte să le dobândească altfel. Fel de fel de șmecheri care își duc viețile în conuri de umbră, care încearcă fel de fel de soluții în viață fără a izbuti vreodată să aibă câștig de cauză, profită de faptul că Ixulescu – prieten, rudă, cunoștință, amic – câștigă primăria și se pun necondiționat în slujba lui, gata să facă orice li se cere, indiferent dacă e vorba de lucruri corecte sau incorecte, pentru a obține ceea ce, cum spuneam, altfel nu sunt capabili să obțină. De multe ori, acești indivizi, pe care Silviu Brucan îi numea, spre nedumerirea românilor, „yesmeni și sicofanți”, fac mai mult decât li se cere, dintr-un sentiment al eternei recunoștințe față de cel care le-a dat o slujbă, un apartament, o poziție de putere, cu alte cuvinte un os de ros. Acești oameni nu se simt liniștiți dacă se rezumă doar la a merge  să-i facă primarului cumpărăturile, a-i lustrui ghetele, a-i prepara cafeaua „așa cum îi place dumnealui”. Nu, ei trebuie să facă neapărat ceva care depășește „fișa postului”: îi găsesc merite acolo unde ele nu există, pândesc cu multă atenție ocaziile în care se pot manifesta ca apărătorii lui vigilenți, îi inventează dușmani pe care se apucă să-i înfiereze cu toate ocaziile. Pentru că ei știu foarte bine că dacă primarul își pierde scaunul, își pierd, la rândul lor, pozițiile și avantajele obținute exclusiv prin pupincurism. (Citiţi în ediţia tipărită)

You may also like...

Leave a Reply