COMARNIC: La început de an şcolar, plăcute aduceri aminte

Săptămâna în curs mi-am propus lucruri simple, uşor digerabile, problemele sensibile ale localităţii (nesiguranţa financiară, infrastructura stradală stânjenitoare, lipsa coeziunii sociale) le las undeva în urmă. „Suntem ceea ce iubim“, spunea Nichita, suntem copilărie în primul rând, cu lumea ei duioasă, dulce, lină, fermecată. Suntem şcoala pe care am făcut-o, educaţia pe care am primit-o. Primii la apelul nostalgiei, dascălii, eroii care ne-au marcat devenirea, statutul actual. Zeii care ne-au ghidat calea: doamna Cici, domnul Steriade, domnul şi doamna Necula, domnul Năstase. Doamna Cici (Lucreţia Petrescu) a potrivit primele cărămizi la edificiul personal, a modelat lutul uman încă neprelucrat. Blajină şi gingaşă ca o doică. Ţin minte biblioteca extraordinară pe care o avea, o cameră plină doldora cu cărţi aflată în Vila Rodica (vis-à-vis de Regali, cum urci pe scări către Vatra Satului). Mi-a împrumutat zeci de exemplare, multe dintre ele nu le-am restitutit, dar nu mi-a reproşat niciodată acest lucru. Ştia că prin cărţile oferite sădise sămânţa care va rodi cândva. Domnul Steriade, profesor de limba română, personaj charismatic, a izbutit prin graţie, competenţă şi farmec personal să ne insufle dragoste pentru limba şi literatura română. În clasa a VII-a am luat 10 la teză la română, subiectul fiind „Premiul întâi“, de Marin Preda. Magia acelui 10 dăinuie şi în prezent. Domnul Steriade era topit după produsele locale: miere, must de mere, fructe aromate. Doamna Necula, icoana la care generaţia mea se închina cu pietate. Profesional era top clas, super-profesionistă, întregită cu disciplină de fier, agresivă în sensul pozitiv al cuvântului. Dorea să scoată oameni şi caractere din noi. „Altoitul”, ca formă pozitivă de corecţie pedagogică, făcea parte din arsenalul educativ al dumneaei (cu palmele şi urechile pe post de organe pedepsite). Un exemplu edificator al focului viu care o mistuia, al pasiunii devoratoare pentru meserie: la examenul de treapta a II-a (la Liceul Industrial Sinaia, materia matematică) ne-a aşteptat (pe cei din clasa X-a, ne era diriginte şi profesoară de matematică) în gara din Comarnic să se convingă că am rezolvat toate subiectele de la examen (multe studiate temeinic la orele de pregătire). Pur şi simplu trăia cu noi examenul de treaptă! Era parte din noi! Domnul Necula, un alt model intelectual care ne-a marcat adolescenţa. Sobru, distins, dur în aparenţă, profesor de istorie de mare valoare, un imens patriot local, a scos la lumină informaţii în premieră referitoare la istoria Comarnicului. La una din tezele de istorie din clasa IX-a sau a X-a (nu mai ştiu exact), strângea lucrările într-o plasă şi mă ruga să i le duc acasă să le corecteze. Seara, după ce terminam orele. Locuia deasupra brutăriei din centru, într-una din locuinţele cu prispă. Avea încredere în mine. Numai că încrederea dânsului a pălit în faţa rugăminţilor colegilor, colegi aflaţi în dificultate cu notele de trecere, care m-au implorat să le dau caietele din plasă să mai scrie câteva rânduri…
Domnul Năstase, profesor de fizică remarcabil, un blazon de renume al Comarnicului, posesor a nenumărate brevete de inventaţii. O prezenţă agreabilă pe aleile oraşului, boemă, jovial tot timpul. Patru ani (clasa a V-a – clasa a VIII-a) am meşterit cu dânsul şi cu alţi colegi de şcoală racheto-modele, adevărate capodopere miniaturale, ce se ridicau la cer cu motoare realizate în producţie proprie la Şcoala de jos, în atelier, prin intermediul unei prese speciale – invenţie a domnului profesor. Ceilalţi competitori din România achiziţionau motoraşe din Cehia şi RDG. Mergeam la consursuri prin ţară, câştigam aproape toate premiile. Reţin un concurs de racheto-modele desfăşurat la Horezu (Vâlcea). Am venit acasă cu o groază de termosuri. Vasele de sticlă se ofereau ca premii la toate locurile fruntaşe obţinute (I, II şi III). Aceştia sunt doar câţiva dintre corifeii învăţământului din Comarnic, repere morale permanente.

Imagine de la deschidera anului scolar 2016-2017 (4)

You may also like...

Leave a Reply