Caracteristicile fântânilor publice sinăiene: jeg, mătasea broaştei şi delăsare edilitară din plin

Departe de noi gândul de a căuta cu obstinaţie anumite neajunsuri edilitare. De câte ori are ocazia puterea locală le consideră nişte lucruri absolut minore astfel încât cetăţenii să le treacă foarte uşor cu vederea şi să ia de bune doar acele lucruri pe care politicienii dornici de noi voturi şi mandate le scot la înaintare ca momeală electorală. Este cazul şi celor câteva fântâni arteziene amplasate în diverse locuri din oraş. Deşi am ridicat această problemă de nenumărate ori, nimeni dintre cei responsabili nu a catadicsit să facă ceva pentru a le curăţa. Ce şi-or fi zis conducătorii urbei: poate că e suficient efortul făcut de a le monta în locurile respective, indiferent cât de chicioase sunt şi câtă neconcordanţă estetică stârnesc, apropo de imaginea unei pretinse staţiuni montane de nivel internaţional în care visează mai marii noştri că au reuşit să transforme Sinaia. Dar, de fapt, de ce să ne mai mirăm? Atâta timp cât curăţenia oraşului este la pământ, a devenit un obicei să ne atârnăm sacii cu gunoaie de-a lungul gardurilor, iar platformele de depozitare a gunoiului arată ca nişte cocine urbane, ar fi cazul să ne aşteptăm ca cineva să vină cu detergentul să „toaleteze“, măcar o dată pe an, micuţele noastre arteziene? Până în momentul de faţă nu am văzut pe cineva care să se ocupe de curăţarea acestor obiective edilitare menite să dea un plus de farmec oraşului. Dacă pentru ele s-ar investi măcar a zecea parte din efortul care se face pentru umplerea cu floricele a fiecărui spaţiu verde din oraş (indiferent cât de mic) probabil că acestea ar fi imaculate şi ar atrage privirile tuturor. Deocamdată trebuie să ne mulţumim cu ele aşa cum sunt şi să plătim apa care curge prin ele.

You may also like...

Leave a Reply