Dacă sorţii vor fi favorabili pe deplin cam aşa va arăta în curând „campusul“ Colegiului sinăian Mihail Cantacuzino

Cu o precizie de ceasornic elveţian, o dată la patru ani, politicienii îşi aduc brusc aminte de toate nevoile pe care le au sinăienii, de toate lucrurile care îi frământă şi de toate obiectivele care, pentru urbe, reprezintă o prioritate. Nimeni nu mai vorbeşte decât de conlucrare, de comunitate, de dezvoltare şi de idealuri măreţe. Şi atunci când oamenilor le vorbeşti exact despre ceea ce îi „arde“ mai tare ai toate şansele de reuşită dacă ţi-ai propus să-ţi umpli urna cu voturi. Şi, cum pentru oricine are copii reprezintă un lucru la care ţin enorm şi pentru care aproape ar face orice, atunci când le spui că educaţia reprezintă o prioritate se numeşte că ai reuşit „un punct ochit, punct lovit“. Tot o dată la patru ani, când alegerile locale încep să bată la uşă, conţinutul castronului cu promisiuni şi iniţiative care mai de care mai generoase al politicienilor începe să se umfle ca prin minune de parcă o mână nevăzută presară pe deasupra bicarbonat din plin. La fel se întâmplă şi cu gândurile politicienilor care, în aceste perioade, încep să le zburde libere pe „câmpiile Elisee“ ale imaginaţiei ce pare să nu mai aibă margini. Despre realizări în astfel de cazuri auzim mai puţin căci, evident, sunt nişte aşa-numite „rara avis“. În schimb, de promisiuni şi proiecte noi avem parte din plin. Unul dintre acestea este cel referitor la realizarea unui aşa-numit mini campus preuniversitar la colegiul Cantacuzino. Nu ştim când anume va fi totul gata pentru că la Sinaia se lucrează întotdeauna cu întârzieri uluitoare măsurabile ba în ani, ba în decenii. Se pare însă că vom avea un amfiteatru foarte mare, cu zone în care elevii vor putea comunica şi interacţiona. În plus de asta, celor două clădiri actuale cu săli de clase, cantinei şi căminului li se vor alătura unele săli mari al căror utilitate nu este însă bine precizată (săli de sport, hangare pentru elicoptere particulare, garaje pentru limuzinele de lux ale elevilor ce au părinţi cu dare de mână?). Cele patru imobile existente iniţial vor fi… „conectate“. Conectate la ce? Probabil interconectate, dar să lăsăm specialiştii să se ocupe de aceste chestii absolut tehnice. Am văzut însă că imobilul care funcţionează drept cămin pentru elevi poate la fel de bine funcţiona în caz de nevoie drept cămin pentru diverse echipe de muncitori în construcţii. Aceştia provin de la diverse societăţi de profil, sosiţi de la sute de kilometri distanţă să repare câte ceva prin Sinaia pentru că meşteşugul lor este foarte apreciat de puterea locală. Bănuim că pe viitor numărul proiectelor edilitare se va înmulţi exponenţial – sau cel puţin asta reiese din atitudinea politicienilor – probabil va fi nevoie de un număr din ce în ce mai mare de locuri de cazare. Aşadar, în imaginea de mai sus vă propunem o posibilă construcţie arhitectonică pentru viitorul campus preuniversitar de la colegiu care are, după cum se vede, un număr nu doar suficient, ci chiar impresionant de camere şi un aspect estetic pe măsură.

You may also like...

Leave a Reply