Ion Iliescu, Ion Dilirici și… Ion Floricică. Profesorul vorbind despre politică în 2008… Probabil că astăzi nu mai are aceeași părere, dar scripta manent…

Nu știm dacă profesorul Ion Floricică, o somitate a orașului despre profesionalimul căreia nimeni nu ar îndrăzni să facă vreodată vreun comentariu, cu atât mai puțin noi, a schimbat sau nu tabăra politică… Am auzit niște zvonuri, ceva legat de tot felul de apartamente ANL, zvonuri mai mult sau mai puțin credibile…. Asta e! Având în vedere atacul grețos al unuia din membrii familiei la adresa publicației noastre, am avut curiozitatea să recitim articolele domnului profesor Floricică scrise pentru Ziar de SINAIA… Arhiva noastră se întinde pe ani și ani, nu-i așa?  Aşa că nu am putut să nu apreciem mesajul vibrant și corectitudinea discursului politic al domnului Floricică din primăvara anului 2008, un discurs de care, ce-i drept, de mult nu am mai avut parte. Noi am vrea să-l întrebăm pe domnul profesor dacă, între timp, mai este de acord cu cele afirmate în prezența lui Ion Iliescu, cu atât de mult patos revoluționar. Bineînțeles, dacă Ion Floricică dorește un drept la replică sau, cine știe, oarecare explicații edificatoare privind evoluția discursului în timp, publicația noastră, care încă mai are tupeul să se numească „de Sinaia” o să-i pună la dispoziție tot spațiul de care are nevoie. Evident, gratuit…
După sosirea în oraş, Ion Iliescu a fost condus în restaurantul Hotelului „Sinaia”, un loc primitor şi decorat cu mult gust, care a găzduit peste 400 de suflete, locuitori ai oraşului dornici să-l revadă sau, poate, să-l întâlnească pentru prima dată. Preşedintele a fost surprins în mod plăcut de numărul foarte mare de susţinători pe care îi are PSD la Sinaia şi de căldura şi sinceritatea cu care a fost primit între oameni. Primul care a luat cuvântul la această manifestare de înaltă ţinută a fost chiar profesorul Ion Floricică, un lider incontestabil al dascălilor din Sinaia şi un adevărat părinte spiritual al multor locuitori pe care i-a avut ca elevi la orele de limbă şi literatură română de-a lungul câtorva decenii de activitate la catedră. Ne-a atras atenţia în mod special un fragment din discursul distinsului om de litere: “Voi vorbi astăzi prin prisma propriei mele experienţe. O experienţă nefericită pe care am trăit-o din postura de evacuat dintr-o casă retrocedată. Mă aflu la o vârstă, cea a pensiei, la care mi-aş fi dorit să mă ocup de lucruri frumoase. Să-mi hrănesc cu nesaţ pasiunea neostoită pentru lectură, pentru că mărturisesc că în biblioteca mea stau multe opere neparcurse adunate într-o viaţă de om. Să mă bucur de natură, de plimbare, să-mi îngrijesc dragele mele begonii şi azalee. De ce nu, să-mi legăn pe genunchii mei bătrâni, cât voi mai putea, nepoţeii care vor veni foarte curând. Dar, NU! Puterea liberală nu mi-a permis să fac asta şi nu-mi permite în continuare! Eu trebuie să trec prin procese, trebuie să fiu târât prin tribunale, să bat la porţile Primăriei lui Vlad Oprea (care, între noi fie vorba, nu răspunde la uşă niciodată, cel puţin unui pensionar aflat în suferinţă), să mă ocup de tot felul de acte, să plătesc avocaţi dintr-o pensie de dascăl, să primesc executorii judecătoreşti în casa în care am stat o viaţă. Oameni buni, nu de asta aveam nevoie, nu de asta aveţi nevoie! Social- democraţia este cea care ne apără pe noi, cei care nu ne mai putem apăra singuri!”

new-1

You may also like...

Leave a Reply