Vă daţi seama din câte puncte de vedere vom fi mai săraci fără candidatura lui Mircea Roşca?

Întrebarea săptămânii este: ce ne facem fără candidatul Mircea Roşca? Cum l-am putea caracteriza altfel decât ca pe un om altruist, dedicat cu trup şi suflet binelui celorlalţi? Poate că de-asta a şi ajuns deputat. În Parlament era nevoie într-adevăr de cineva care să reprezinte dezinteresat interesele prahovenilor, printre care ne numărăm şi noi, sinăienii. Mircea Roşca a ţinut întotdeauna aproape cu Sinaia, încă de pe când ocupa o funcţie importantă la o societate din oraşul nostru. Nu a lipsit niciodată de la momentele importante pentru viaţa socio-politico-administrativă a oraşului nostru. Mircea Roşca a iubit Sinaia dezinteresat, dar cu pasiune. A fost alături când s-au tăiat panglici, când s-au ciocnit pahare la inaugurări, a stat smirnă în costumul lui impecabil, în spatele primarului nostru, actualmente suspendat, chiar şi atunci când nu avea voie să participe la manifestări publice, fiind sub control judiciar. Iată un om, iată un destin, iată un sacrificiu! În momentele astea e firesc să ne întrebăm: „Oameni buni, ce ne facem fără Mircea Roşca, candidat implicat trup şi suflet?“ Ţintea direct binele cetăţeanului, avea un simţ aparte. Ştia când să facă bine şi ştia că trebuie să facă bine. Nu comărnicenilor, nu prahovenilor, ci oamenilor în general. Mircea Roşca ni se dedicase! Iată că acum deja nu mai suntem pe muchie de cuţit, ci suntem cu un picior în prăpastie. Omul, politicianul, implicatul Mircea Roşca renunţă la candidatură! Dar noi ne-am obişnuit cu el aşa cum ne-am obişnuit cu Carpaţii. Ce-ar fi să renunţe şi munţii la noi? Să ne jucăm de-a Bucegii, să ne jucăm de-a Prahova? Dar mai bine să nu ne jucăm! De ce, Mircea Roşca? (Citiţi în ediţia tipărită)

You may also like...

Leave a Reply