De pe Valea Superioară a Prahovei: „Luaţi aminte”!

Să zicem că un locuitor al oraşului Comarnic, pe vremea „domniei” fostului primar – ing.Botoacă Vasile Dorian („domnie” ce s-a întins pe perioada 28 iunie 2004 până la demiterea lui din funcţie, lucru ce s-a întâmplat pe 23 februarie 2015) era hotărât să meargă în audienţă la primărie pentru peticita reparaţie a drumului înapoiat pe care îl călca zilnic. Însă, până să ajungă la aşa mărturisiri, oful avea de trecut o seamă de obstacole. În primul rând s-ar fi putut întâmpla ca primarul Botoacă să nu fie de găsit în incinta administraţiei locale. Nici Mercedesul ML cu geamuri fumurii al edilului şef nu era parcat în staţia de maxi-taxi din faţa bibliotecii orăşeneşti. „Am dat de dracu!, zicea omul în sinea lui. Să vezi că am călcat cu stângul. E plecat”. Ar fi de domeniul absurdului să-i fi pretins fostului primar ca zilnic, opt ore, să „înlemnească” în jilţul cel mai înalt al primăriei. Erau atâtea probleme de rezolvat în teritoriu, spre exemplu, unde, în unele cazuri, se impunea prezenţa domniei sale la faţa locului. Apoi, de pildă, îl chemau şefii de la judeţ, de la guvern ş.a.m.d. încât cetăţeanul nostru, hotărât să ia taurul de coarne, „se dezumfla” pe dată când doamna secretară, amabilă, îi dădea „sentinţa”. – Îmi pare nespus de rău! Domnul primar a fost chemat de urgenţă la judeţ. Veniţi, vă rog, mâine! Dar mâine, cum primarul Botoacă avea în permanenţă audienţe, cetăţeanul nostru avea de data asta noroc când era gata, gata să dea nas în nas – cum se zice în popor, cu edilul şef care tocmai cobora scările sediului administraţiei locale. „Să mă scuzaţi…” Şi omul îşi vărsa năduful ce-i îngreuna inima. Primarul Botoacă, probabil, rotindu-şi cheile autoturismului ML pe degetul mare al mâinii drepte, îl asculta cu atenţie pe cetăţeanul nostru şi decidea pe loc vizavi de cele auzite. Dar mai era şi cazul când vreun locuitor al oraşului Comarnic călcase cu dreptul la ieşirea din curte pe drumul public, decis să-i spună primarului că de o bună bucată de vreme nu mai ardea becul de la iluminatul public din punctul „Vâlcel”, cu toate că făcuse mai multe sesizări în sensul acesta, neprimind însă nici un răspuns la ele. Şi pentru că unul fusese mai iute, iată-l pe cetăţeanul nostru aşteptând să intre la primar, după ce urma să iasă cel dinăuntru. Iar datorită faptului că în primărie transparenţa era la ea acasă şi datorită în bună măsură uşii de la biroul edilului şef, care era aproape în întregime din geam, văzu cum cel care era în audienţă nici gând nu avea să termine ce-avea de spus. Începu, dominat de nerăbdare, să-şi facă de lucru. Adică, să se uite la secretară, se uită apoi prin geamul uşii transparente de la biroul viceprimarului, care era îngropat până peste cap în hârtii ce aşteptau să fie semnate. Brusc se întoarce cu faţa spre biroul primarului. Dar nici pomeneală ca cel aflat în interior să-şi termine ce avea pe suflet. „Nici femeile nu clevetesc atât de mult”, îşi zise omul, când, ce să vezi? I-a atras atenţia afişul de pe uşa primarului! Se apropie de uşă şi curios începu să citească. Nu pricepu mare lucru, dar îl plăcu jumătate din fraza: „Am răbdare cu prostia, dar nu şi cu cei care sunt mândri de ea, dar cu timpul am învăţat să fiu tolerant, pentru că inteligenţa e o povară, iar stăpânirea de sine, un concept filozofic…”. Şi auzi ce titlu are: „Luaţi aminte!,îşi zise omul nedumerit. Măi să fie!” Nu apucă să citească şi ultima frază pentru că, în sfârşit, ieşi cel dinăuntru. Intră, primarul zâmbindu-i se ridică în picioare, îi întinse mâna omului nostru, care o vreme se bâlbâi din cauză că nu „se rupsese” încă de cele citite şi afişate pe uşă. Şeful însă îl ascultă cu atenţie pentru ce acesta venise şi îi promise omului nostru că problema se va rezolva. Dădu să plece, dar se întoarse: „Ştiţi, pe vremea domnului primar Golgoţiu, când veneam în audienţe la dumnealui, mai era în birou o salariată, care nu trecea în registru problema pe care o ridicam, iar dumnealui decidea cine o rezolvă şi în cât timp şi de către cine, de plecam cu încredere din acest birou, sau între timp s-au schimbat legile de nu le mai ştiu eu?” Nimeni până astăzi nu ştie care a fost răspunsul primarului Botoacă Dorian Vasile. „Baliverne”, veţi spune unii dintre dumneavoastră! Dar aceste istorisiri sunt realităţi dureroase, adevăruri crude din care rezultă că primarul Botoacă Dorian Vasile în cei 10 ani, 7 luni, 8 zile şi 2 ore fix de „domnie” în oraşul Comarnic n-a ţinut audienţele cum scrie la lege, n-a răspuns la timp la sesizările, cererile comărnicenilor adresate administraţiei locale etc. Într-un cuvânt a reuşit să dea peste cap administraţia locală! Câtă dreptate are primarul actual, Sorin Popa, în interviul dat publicaţiei „Ziar de Sinaia” când a constatat ce-a găsit deocamdată în primărie! „Ca o mică paranteză, menţionez cu părere de rău că administraţiile PDL care au condus Comarnicul în ultimii 12 ani au maltratat drumurile oraşului, au lucrat neprofesionist, au efectuat lucrări fără autorizaţii de construcţie în marea majoritate a cazurilor, lucrări situate la limita legii, ducând toate aceste cârpeli pe reparaţii şmechereşte şi electoral în acelaşi timp. (…) Decizii catastrofale, bani risipiţi, nesimţire crasă”. Şi pentru că pe noi nu ne duce capul prea tare, am fi recunoscători fostului primar, ing.Botoacă Dorian Vasile, dacă acesta fără ocolişuri, cu teamă de Dumnezeu, ar binevoi să ne „traducă eseul” ce l-a lipit pe uşa biroului domniei sale prin faptele ce le-a realizat pe perioada îndelungatei sale „stăpâniri” în jilţul de aur al administraţiei locale comărnicene. Când, de fapt, a fost salariatul nostru, a celor mulţi. Asta ca să nu murim proşti. Ţineţi aproape că, fără a ne „băga cu bocancii în viaţa minunată” a cuiva (după cum glăsuieşte eseul mai sus pomenit), poate domnul Botoacă ni se va spovedi cu ce a greşit faţă de mersul administraţiei locale din Comarnic. Ca primar, era remunerat din banii publici, ai cetăţenilor. A uitat oare acest lucru?

afis 1  afis 2

You may also like...

Leave a Reply