Și dacă justiția greșește?

Un caz foarte interesant de abuz al justiției s-a petrecut la Râmnicu Vâlcea. În anul 2006, primarul municipiului, Mircia Gutău, a fost trimis în judecată pentru o ipotetică luare de mită, la care participase și vicele Nicolae Dicu. Procesul s-a întins pe o perioadă de patru ani. La prima și a doua instanță, Gutău și Dicu au fost declarați nevinovați, pe motiv că fapta nu există. În 2010, la Înalta Curte de Casație și Justiție, un complet format din judecătorii Livia Stanciu, Vasile Alixandri și Ioana Hermina Iancu a desființat sentințele anterioare și i-a condamnat pe cei doi la câte trei ani și jumătate de închisoare cu executare. Condamnarea a fost executată dar, între timp, Gutău a făcut, prin avocații lui, plângere la CEDO, unde i s-a dat dreptate.  Mai precis, Curtea Europeană a apreciat că în cazul lui Gutău au fost încălcate drepturile apărării. Motivul? Foarte simplu: Înalta Curte l-a condamnat fără ca înainte de asta să procedeze la re-audierea martorilor și la solicitarea de probe noi. Pur și simplu, doi dintre cei trei judecători au considerat că Gutău a comis fapta, fără a se încredința de asta audiind și ei martorii care depuseseră mărturie la instanțele inferioare. Altfel spus, două instanțe audiază martori, verifică probe și conchid că fapta nu a existat. Vine o a treia instanță și, fără să-i audieze și ea pe martori, fără să solicite eventuale noi probe, schimbă sentința și-l bagă la pușcărie pe inculpat. Ceva, într-adevăr, nu miroase bine. Problema e că până în 2010, Codul de Procedură Penală permitea astfel de soluții. După ce România a pierdut niște procese la CEDO, procedurile au fost schimbate. Iar acum, sentința dată de Înalta Curte în cazul Gutău este considerată viciată, pentru că s-a încălcat dreptul la apărare.
Am spus toate astea pentru că și primarul din Sinaia este, în momentul de față, inculpat pentru anumite fapte de natură penală. El urmează să treacă prin toate fazele procesuale și va primi o sentință definitivă și irevocabilă: de condamnare cu suspendare sau cu executare, sau una de achitare. Dacă va fi achitat, se va putea întoarce să-și revendice funcția de primar. Dacă va fi condamnat, se va putea adresa CEDO și, exact ca și Mircia Gutău de la Râmnicu Vâlcea, va avea șansa de a obține o decizie de încălcare a dreptului la apărare. Pentru că, atenție, CEDO nu judecă faptele, ci respectarea drepturilor inculpatului. N-aș fi scris despre lucrurile astea, dacă nu ar fi apărut un semn de întrebare cu privire la infailibilitatea sentințelor judecătorești. Atâta vreme cât apar erori, orice condamnat poate clama faptul că și în cazul lui a fost săvârșită o eroare. Și dacă lucrurile se adeveresc, se poate ajunge în situații extrem de complicate. Să presupunem că Vlad Oprea este nevinovat. El a fost trimis în judecată de un DNA care nu a instrumentat suficient faptele, sau a acționat, cum pretind mai toți inculpații, la ordin politic etc. Procesul merge înainte, dar la un moment dat, din cauza imposibilității de a-și exercita mandatul, Oprea este demis, se organizează alegeri și domnul X devine primarul orașului. Trec încă doi ani, Vlad Oprea este condamnat la trei ani și jumătate cu suspendare. În această perioadă mai curge un ciclu electoral, Sinaia își alege un nou primar. Vlad Oprea depune plângere la CEDO și, după alți vreo doi ani, primește decizia de nerespectare a dreptului la apărare sau o altă decizie de acest tip. Cu alte cuvinte, procesul ar trebui reluat și, evident, nu se poate exclude varianta în care noua sentință este de achitare. Au trecut zece ani și Vlad Oprea este în sfârșit îndreptățit să revendice postul de primar, de care a fost deposedat pe nedrept. Ce va face el în acea ipotetică situație?  Anii pierduți nu poate să-i primească înapoi, iar magistrații care l-au condamnat prima dată și procurorii DNA care l-au inculpat, de asemenea, pentru că așa este legea în acest moment. Tot ce va mai putea face el va fi să candideze din nou și, în paralel, să ceară despăgubiri bănești. Dar sigur că acesta este doar unul dintre scenariile posibile. Dacă în cazul lui Gutău s-a încălcat dreptul la apărare, nu înseamnă că asta se întâmplă în toate cazurile. Probabil că astfel de spețe sunt rare. Dar faptul că ele apar, ridică un semn de întrebare: este justiția română infailibilă?

You may also like...

Leave a Reply