„Umflă-te şi crapă!”

biblioteca

Între 1883 şi 1916, Regatul Român s-a aflat în așa-numita „foarfecă” franco-germană, care a însemnat în special înlocuirea agenţilor economici francezi de către cei germani. În cartea „A doua viață a lui Eminescu” scrisă de Nicolae Georgescu, am găsit o interesantă istorisire în care e vorba și de Sinaia. Iată fragmentul. „Ne pică sub ochi, oarecum întâmplător, un document zguduitor ce ilustrează dramatismul acestui proces istoric. Este vorba de o broşură scoasă chiar în România, dar în limba franceză, chiar în aceşti ani negri. Este făcută, cum scrie la sfârşit, de un francmason şi reprezintă un fel de condamnare la moarte, ori o „moarte civilă”, ca să interpretăm în limbaj modern, a unui inginer român de drumuri şi poduri, Nicolae Făgărăşanu. Cităm finalul: „Enfin, un dernier mot: L’amertume qui perce dans tous Ies ecrits de Monsieur Făgărăşanu, et plus particulièrement dans sa dernière brochure, nous demontre que cet ingénieur croit qu’il n’est pas aprecié à sa valeur. Qu’il se console: il y a aura toujours bien un petit coin dans le rayaume des cieux pour les ingénieurs méconnus sur notre ingrate planéte. Ainsi-soit-il.” Urmează o cruce făcută de o manieră desigur specială – după care vine autorul: „Fait par un maître-maçon, à Sinaia, le 1/13 Septembre 1885.” Coperta broşurii anunţă, sus: „Première édition 1885”, dă titlul: „FAGARASANU et sa variante”, şi oferă o vignetă în sepia vernil cu o broască ieşind din stufăriş şi umflându-se nefiresc. În jurul desenului, un vers din La Fontaine devenit, probabil (împreună cu imaginea) parolă masonică: „…S’enfla si bien qu’elle creva” (Se va umfla până va crăpa). Este fabula îngâmfatului. Urmează tirajul: Tiré a mille exemplaires” şi o notă: „La traduction et la reproduction sont permis en Roumanie et à l’etranger”. Broşura are 18 pagini numerotate. Se află în Biblioteca Academiei Române la cota I 118.138, şi aici provine din preluările de-a valma de la fostul palat regal, de după 1944. A fost, deci, în biblioteca lui Carol I, trimisă probabil de către autori, de către adresant – ori cerută de suveran: poate se interesa, şi el, de chestiunile atingătoare de transporturi şi francmasonerie. Nu pare a fi fost consultată până acum, este ca nouă, poate doar bibliotecarii care au înregistrat-o şi i-au pus cota s-o fi deschis. N-a stat în depozitul special înainte de 1989, acolo unde s-au înghesuit toate cărţile de şi despre francmasonerie. Cauza probabilă: nimeni nu ştie cine a fost acest Făgărăşanu. Totuşi, biblioteca are, sub numele lui, vreo şapte broşuri, care de care mai interesantă. Uneia dintre ele îi răspunde francmasonul „maître” de la Sinaia. Îl sfătuieşte pe Nicolae Făgărăşanu „să se consoleze: va fi oricând un colţ în regatul cerurilor pentru inginerii nemulţumiţi pe ingrata noastră planetă” – ceea ce şi întăreşte: „Aşa să fie!”, punând chiar crucea pentru adeverire. Nu ştim dacă a fost nevoie de o a doua ediţie a acestor ameninţări. Ceea ce am aflat este că Nicolae Făgărăşanu era inginer de drumuri şi poduri, avusese o dură polemică scrisă cu o societate franţuzească de profil – şi va muri curând după apariţia acestei broşuri în sensul meseriei sale: tăiat de roţile unui tren. Am mai aflat că era un foarte bun prieten al lui Eminescu, apoi că-l cunoştea şi Titu Maiorescu – şi vom vedea că el repetă, până la un punct, destinul poetului. Cu o mică diferenţă însă: în loc să-şi ducă până la o moarte oarecare crucea „morţii civile”, a fost aruncat peste bord din barcă! Aşa a fost să fie…”

You may also like...

Leave a Reply