Liniştea dinaintea… nepăsării?

Până nu demult în Sinaia campaniile electorale se transformaseră în nişte perioade absolut fascinante dacă e să privim lucrurile dintr-un anumit unghi. Nu putem spune că ne-au lipsit vreodată evenimente şi întâmplări spectaculoase care să dea sarea şi piperul acestor perioade. Puterea locală a avut întotdeauna un fel de a „lupta“ pentru a-şi câştiga electoratul cu totul şi cu totul special. Acesta era bazat în special prin nimicirea adversarului politic prin toate mijloacele posibile. Deşi nepermise – blamabile prin însăşi natura lor – loviturile sub centură erau o armă redutabilă care a făcut dintotdeauna parte din arsenalul de armament greu electoral al mai marilor urbei. Ca armament uşor dar foarte eficient folosit mai ales în luptele de „infanterie“ a stat întotdeauna demoagogia. Gloaţele „şfichiuitoare“ au făcut ravagii în frontul audienţei, lucru care s-a constatat din plin în momentul în care au fost desfăcute urnele de vot. Promisiunile neonorate au căzut în frontul luptei electorale cu forţa unor redutabili explozibili „brizanţi“ reuşind să facă breşe largi în conştiinţa – dacă o putem numi aşa – nehotărâţilor. Partea cea mai dificilă a problemei a constituit-o întotdeauna – aşa cum am mai spus-o şi o repetăm – absenteismul la vot. În limba română există pentru asta un sinonim pe care îl considerăm foarte potrivit. E vorba de „lahamite“. Lehamitea de a te mai plimba, chit că e duminică şi nu ai ce face, până la centrul de votare doar pentru a-ţi face, chipurile, o datorie civică. E într-adevăr o datorie civică să votezi, dar ce te faci atunci când borcanul cu lehamite s-a umplut şi a dat deja pe dinafară din pricină că nici măcar dintre „două rele“ nu mai poţi alege? Cine oare şi-ar închipui că noi, la Sinaia, în momentul de faţă, ne aflăm în plină campanie electorală? Ba, chiar ne apropiem de sfârşitul acesteia… Cu toate astea o linişte mormântală pare că a cuprins oraşul. Dacă cineva ar încerca să ia pulsul cetăţii ar observa cu stupoare că oamenii nici măcar nu mai vorbesc despre alegeri, darămite să se comporte ca la sfârşitul unei campanii electorale, să emită păreri, supoziţii, să se manifeste ca nişte oameni care, peste câteva zile, vor trebui să hotărască destinele ţării pentru încă patru ani. Inutil să mai precizăm că în momentul de faţă situaţia politică din Sinaia este mai mult decât complicată. Nimeni nu ştie ce şi cum şi probabil că foarte puţini sunt aceia care s-ar încumeta să dea un răspuns categoric asupra a ceea ce ni se va întâmpla în viitorul foarte apropiat legat de conducerea oraşului. În atare condiţii este firesc să ne îngrijorăm de lucrul de care ne temem cel mai mult şi asupra căruia am atras atenţia în nenumărate rânduri. Lehamitea de o lume şi o conjunctură politică pur şi simplu „ameţitoare“ care vine doar cu deşertăciuni ambalate în poleieli strălucitoare pe post de promisiuni şi aproape cu nimic concret pe tava goală a cerinţelor de zi cu zi. Pericolul absenteismului la vot este una dintre cele mai mari ameninţări, iar acest lucru este perfect valabil şi la noi în Sinaia. Indiferent de ce fel de scrutinuri este vorba exemplele trecutului apropiat de la noi din Sinaia sunt absolut grăitoare în acest sens. Asta ca să nu spunem că statisticile referindu-ne la numărul de locuitori cu drept de vot şi la populaţia localităţii noastre, fiind aproape înspăimântătoare. Forţele politice care se confruntă la aceste alegeri sunt departe de a da dovadă că se află în campanie electorală. Unde mai pui că sunt oameni care încep să se întrebe deja pe care foaie a buletinului de vot va fi înscris numele lui Vlad Oprea pe 11 decembrie. Asta ca o dovadă că ştiu foarte „bine“ de ce se vor duce acum la vot, pe cine trebuie să aleagă, unde şi de ce? Suntem chiar atât de cinici dacă afirmăm în loc de concluzie că poate, pe undeva, ne merităm soarta?

You may also like...

Leave a Reply