Români, direcţia Moscova, cu cântec înainte marş!

După mine, noua putere din România încearcă să o ia într-o direcție greșită. Adică spre Rusia. Să dea Domnul să mă înșel, dar când parlamentul e dominat copios de urmașii lui Ion Iliescu, nu știu la ce altceva te poți aștepta. Vede toată lumea că PSD este preocupat în cea mai mare măsură de salvarea din ghearele justiției a politicienilor condamnați, în frunte cu Liviu Dragnea. Ca lumea să nu protesteze, înainte de a promova ordonanțele privind amnistia și grațierea, pesediștii au mărit pensiile și salariile bugetarilor, în maniera atât de bine cunoscută când vine vorba de regimurile de stânga. Haiducie curată, iau de la bogați și dau la săraci. Și pentru a da pomeni cât mai mari, îndatorează țara pentru mulți ani
de-aici înainte. Dar obiectivul principal este ca oamenii lor de bază, prinși cu mâța în sac de DNA și condamnați de justiție, să scape. În frunte, cum am zis, cu Dragnea. Omul ăsta este condamnat definitiv la doi ani de închisoare cu suspendare și mai are pe rol încă un proces. Dacă este condamnat și în acest al doilea proces, cu sau fără suspendare, cei doi ani pe care i-a primit la primul se transformă în doi ani cu executare și se adaugă anilor primiți în urma celui de-al doilea. Și atunci Dragnea se duce la penitenciar, pierde președinția PSD, nu mai poate candida la nicio demnitate în stat… Ca să împiedice aceste evoluții, partidul este în stare de orice. Inclusiv să-i ordone urmașului lui Gică Petrescu – mă refer la ministrul de externe Meleșcanu, să se rățoiască la ambasadorul american, cerându-i să nu mai comunice direct cu românii, sarcină de care bătrânul securist s-a achitat întocmai și la timp. Dar prin aceste acțiuni, PSD se apropie de concepția sovietică despre stat, conform căreia, foarte pe scurt spus, unii sunt mai presus de lege. Și mă îndoiesc sincer că UE apreciază o asemenea apropiere. Dacă doar guvernul ar face mișcări de re-alipire la modul de gândire sovietic, ar mai fi cum ar mai fi. Marea problemă e că o parte deloc de neglijat a populației are același mod de a privi lucrurile. Și, din păcate, nu e vorba doar de pensionari care-și amintesc cu nostalgie de tinerețe și li se pare că tot ce se întâmpla atunci era minunat. E vorba inclusiv de tineri. Cărora le doresc să le dea Dumnezeu gândul cel bun. (Raul BAZ)

You may also like...

Leave a Reply