Cum pierd pe mâna lor plătitorii de taxe din turism

Într-o stațiune montană, cum este Sinaia, banii se fac aproape în exclusivitate din turism, servicii și afaceri conexe turismului. Numai Ceaușescu, în nebunia lui, a considerat că la Sinaia trebuie să fie produse pompe de injecție într-o fabrică mare cât jumătate de oraș. Astăzi, lucrurile sunt așezate cum trebuie. MEFIN s-a restrâns la dimensiuni firești și mulți dintre oamenii care lucrau acolo au plecat    să-și caute de lucru în orașele învecinate, de unde făceau naveta la Sinaia. Dintre sinăieni, destui s-au reorientat și fie sunt angajați ai hotelurilor, ai firmelor de transport pe cablu, ai centrelor care închiriază material sportiv, fie au deschis pensiuni, fie s-au făcut taximetriști, monitori, agenți privați în domeniul închirierilor etc. Și cei mai mulți sunt mulțumiți atât de calitatea muncii, cât și de nivelul câștigurilor. Pentru toți acești sinăieni, prezența turiștilor în oraș este esențială. O iarnă fără zăpadă poate afecta serios veniturile celor angajați în turism. Pentru astfel de cazuri, Sinaia s-a dotat cu tunuri de zăpadă, așa cum fac toate stațiunile montane din lume. Iarna asta a fost mare nevoie de ele. Dar incompetența directorului societății de transport, care are în administrare și domeniul schiabil, a făcut ca tunurile să nu funcționeze. Sinaia a rămas fără zăpadă pentru o perioadă destul de mare de timp. Valurile de turiști s-au orientat către Azuga, Predeal, Rânca etc. Sinaia a început să fie luată peste picior în presă, ceea ce i-a determinat pe și mai mulți potențiali vizitatori să caute alte stațiuni. Turismul sinăian a pierdut sume importante. Și, la un moment dat, cei care au afaceri în turism au început să reacționeze. Dar nu așa cum ar fi făcut-o omologii lor dintr-o stațiune montană austriacă, să zicem, ci prin lansarea de zvonuri, prin discuții pe la colțuri și prin amenințări discrete. Apogeul a fost acum trei săptămâni, când se dădea ca iminentă organizarea unui protest colectiv, însoțit de o scrisoare prin care se cerea imperativ demiterea lui Bogdan Fălcescu din fruntea societății de transport urban și pornirea sezonului de schi. Se vorbea despre semnături deja aplicate pe această scrisoare și numele vehiculate erau dintre cele mai importante. De la directorii marilor hoteluri și până la monitorii de schi, cu mic cu mare oamenii semnau în clar, apărându-și, astfel, afacerile. Sincer să fiu, când am aflat de scrisoare, am avut o bănuială că totul e doar un foc de paie. Lucru care s-a confirmat. De ce am crezut asta? Pentru că sinăienii implicați în turism nu au protestat până acum în niciun fel, deși motive ar fi avut. Din câte știam de la câțiva oameni din turism cu care am stat de vorbă astă vară, Sinaia are cele mai mari taxe dintre stațiunile montane. În plus, primăria a introdus foarte multe taxe speciale, pe care oamenii le-au acceptat pentru că n-au avut încotro: taxă Salvamont, taxă de promovare turistică, taxă de dezvoltare și înfrumusețare, taxă specială de salubritate etc. Ei bine, lucrurile astea ar fi putut fi și chiar sunt motive de nemulțumire pentru oamenii de turism, dar nimeni nu a trecut vreodată la exprimarea unui protest public. Plecând de aici, mi-am spus că nu vor exista proteste nici dacă va fi, prin absurd, ca primăria să închidă pârtiile, sau să interzică intrarea în oraș a celor care nu au domiciliul în Sinaia. Cu atât mai puțin vor protesta pentru că nu funcționează tunurile de zăpadă. Oamenii din turism au preferat să se roage în fiecare dimineață lui Dumnezeu pentru pornirea ninsorilor – ceea ce s-a și întâmplat, de altfel. N-a mai fost semnată nicio plângere, nicio scrisoare, doar câțiva dintre businesmanii locali s-au dus la ședința consiliului local, unde s-au plâns de prestația lui Fălcescu. În Austria, oamenii de afaceri ar fi mers la primărie și ar fi bătut cu pumnul în biroul primarului dacă incompetența angajaților din administrație le-ar fi stânjenit afacerile. Pentru că acolo primarul se teme de cei care plătesc taxe. În Sinaia se pare că este exact pe dos – plătitorii de taxe se tem de administrația locală. Raționamentele lor sunt de tipul următor: „facem bani aici, nu se știe când avem nevoie de primărie, așa că mai bine stăm în banca noastră”. Plătitorii de taxe din turism nu au reușit încă să își impună uriașa forță de negociere pe care le-o dă faptul că susțin bugetul local. Sau poate nici nu sunt conștienți de ea. Dar asta, pe termen lung, este în detrimentul orașului. Cel puțin pentru că primăria nu știe turism, ceea ce poate duce la adoptarea de HCL-uri proaste, la taxe mai mari decât pot suporta firmele și, în cele din urmă, la stagnare. Așa cum am spus în editorialele mele mai vechi, rămânând în această mentalitate, primăria nu va putea face nimic mai mult decât borduri, iluminat festiv, festivaluri, asfaltări, reparații de trepte, plantări de panseluțe și piste de biciclete. Marile afaceri, marile investiții, transformarea muntelui, vor rămâne doar simple proiecte în mințile celor care stau cuminți, pentru că nu vor să se pună rău cu primăria. (Raul Baz)

You may also like...

Leave a Reply