Unirea Principatelor Române şi eforturile lui Badea Cârţan nu mai au nicio semnificaţie pentru puterea noastră locală? Evenimentele marcante ale istoriei neamului românesc au fost ignorate cu nonşalanţă la Sinaia

Iată că, din nefericire, intrăm în cel de-al doilea an consecutiv în care aniversarea unor evenimente istorice de prestigiu ale neamului românesc şi personalităţi pe măsură sunt ignorate cu desăvârşire de către puterea locală sinăiană. Deşi lucrurile nu ar trebui să se petreacă în acest fel. Pentru Sinaia atât anul trecut, cât şi în acest an Badea Cârţan parcă nici nu a existat! Şi-o fi ducând săracul somnul de veci la Cimitirul Şeţu, însă mai marii urbei nu-şi mai aduc aminte de eroii neamului. N-au timp să se risipească în puerilităţi ca acestea. Fără teama de a greşi, avem pe buze un singur cuvânt: ruşine! Unirea Principatelor pentru Sinaia nu a însemnat nimic şi nici nu înseamnă? În toată ţara s-au jucat hore, s-au mâncat plăcinte şi s-au băut pahare de vin fiert într-un copleşitor entuziasm naţional. E firesc să fie aşa. Astfel ne păstrăm identitatea naţională. La noi, probabil, înaintea identităţii naţionale primează grupurile de interese, căci altfel nu e de explicat aşa o lehamite faţă de orice altfel de lucruri decât cele care pot aduce satisfacţii personale şi imediate. Cimitirul cu tunuleţe din apropierea Cazinoului a rămas singur şi trist. Copiii îngropaţi acolo care au dat fără ezitare, jertfa supremă, au fost uitaţi. E mai important să vedem ce se întâmplă cu suspendarea. E mult mai important…

Până şi Ziua Culturii Naţionale la Sinaia a rămas în stand-by?

Sinaia nu a fost şi sperăm că nu va fi vreodată comparabilă cu un modest târg de provincie ai cărui locuitori sunt străini de ceea ce vrea să însemne termenul cultură în larga lui accepţiune. Din nefericire însă se pare că cei responsabili pe plan orăşenesc cu acest domeniu preferă să se mulţumească cu călduţele sinecuri pe care le ocupă. În acest mod simplu multe localităţi din avalul şi amontele Văii Superioare a Prahovei ne-au luat-o mult înainte. Noi suntem însă foarte buni la scuze. Nu ne-a întrecut nimeni la acest capitol niciodată… Deşi nu e cazul să-l confundăm pe Eminescu cu Ziua Culturii Naţionale, totuşi data de 15 ianuarie a purtat numele de „Ziua Culturii Naţionale“. Am vrea să aflăm cam ce a însemnat pentru autorităţile locale responsabile Ziua Culturii Naţionale? Cum s-a manifestat localitatea noastră ca oraş, ca entitate în acest context? Când o să le pese oare mai marilor Sinaiei de faptul că sintagme precum identitate naţională nu sunt vorbe în vânt.  Într-adevăr, nu aduc niciun folos cercurilor de interese, dar folosesc cercului cel mare din care este alcătuit poporul român.

You may also like...

Leave a Reply