Clipa morţii – o dilemă

Un articol de Raul Baz

Ar fi putut Dumnezeu să ne înzestreze cu capacitatea de a şti cu exactitate momentul în care vom muri? Dacă el este atotputernic, răspunsul nu poate fi decât pozitiv: DA, Dumnezeu ne-ar fi putut crea în aşa fel încât să ştim că vom muri cu un anumit interval de timp înainte ca respectivul eveniment să aibă loc. Ei bine, dacă s-ar întâmpla asta, Dumnezeu ar ajunge într-o situaţie fără ieşire. Să zicem că un anume Ionescu ar afla, pe 1 ianuarie, că o să moară peste o săptămână, adică pe 8 ale lunii. Cum ar afla el asta? Poate ar auzi o voce interioară comunicându-i decizia divină, poate i-ar apărea pe piele un semn specific, nu are niciun fel de importanță. Ceea ce contează este că înștiințarea vine de la Dumnezeu, fără de care nu se poate întâmpla nimic, după cum ne spun textele sfinte.  Dar Ionescu nu e de acord să trăiască atâta vreme chinuindu-se cu gândul că va muri, că va putrezi etc. Aşa că el decide să se sinucidă. Pe data de 2 ianuarie, Ionescu trece la fapte. Îşi trage un glonţ în cap imediat după ce a înghiţit o mare cantitate de otravă şi s-a aruncat de pe o clădire înaltă în faţa unui tren. Adică, mă-nţelegeţi, Ionescu vrea să fie absolut sigur că nu ratează. Ionescu moare. Dar înainte de a se sinucide, el lasă un bilet în care îşi explică gestul: „Ieri am aflat că o să mor peste o săptămână şi nu vreau să aştept atât”. Cineva care citeşte biletul de adio îşi pune întrebarea firească: a minţit Dumnezeu, sau n-a ştiut ce va face Ionescu? Prima varianta e absurdă, Dumnezeu nu minte, doar el este Adevărul. Rămâne varianta a doua: Atotștiitorul n-a ştiut ce va face Ionescu. Omniscientul nu cunoaşte, în realitate, viitorul. El credea că Ionescu o să moară pe 8 ianuarie și, când colo, respectivul a murit pe 2. Ori asta este iarăși absurd! Cel care ştie tot, trebuie să ştie şi ce va face Ionescu. Așadar, dacă va dori să nu se arate necunoscător al viitorului, Dumnezeu va trebui să-l împiedice pe Ionescu să se sinucidă. La mintea lui nu va putea umbla, altfel ar însemna că deciziile nu mai sunt ale lui Ionescu ci ale celui care îi controlează mintea și atunci unde ar mai fi liberul-arbitru garantat de ființa supremă? Nu-i va rămâne decât să facă în așa fel încât orice tentativă de sinucidere a lui Ionescu să eșueze. Dacă Ionescu se va arunca în fața unui tren de mare viteză, cu doar o secundă înainte să fie călcat, între șine se va căsca o groapă care-l va primi salvatoare; dacă se va spânzura, funia se va rupe de fiecare dată, pistolui se va bloca, etc etc. Ori asta ar transforma cu totul lumea în care trăim, pentru că, în anumite situații, legăturile dintre cauză și efect ar fi suspendate. Din dilema asta se poate ieşi într-un singur mod: acceptând că Dumnezeu NU ne-ar fi putut crea ca fiinţe capabile să-şi cunoască dinainte momentul morţii. Dar dacă nu ar fi putut… înseamnă că el nu este atotputernic.

11a

You may also like...

Leave a Reply