Dorul după un timp trecut, întotdeauna idealizat, şi imposibil de recuperat…

Mă fascinează, câteodată, ura unor sinăieni de azi faţă de Sinaia. Au venit aici să câştige bani şi privesc cu dispreţ locul unde fac asta. Ei respectă prea puţine reguli de convieţuire în comun, nu-i interesează istoria clădirilor pe lângă care trec grăbiţi, nu au nici un fel de legătură cu autorităţile locale în afară de o ură constantă. Au cam dispărut sinăienii care apucaseră să îşi petreacă o parte din copilărie sau adolescenţă în perioada interbelică, au dispărut acei sinăieni politicoşi în orice situaţie, calmi şi în acelaşi timp neîncrezători, gata să întâmpine orice veste proastă cu o ironie. Sinăienii de azi au bunicii „la ţară” şi trăiesc cu nostalgia locurilor de unde au plecat. La fel şi administratorii oraşului, nişte zapcii şi arendaşi fără nici o legătură cu locul pe care îl administrează. Sinaia s-a transformat într-un oraș alcătuit dintr-un amestec de dezrădăcinaţi. Istoria locului păstrată în oameni şi prin oameni a dispărut o dată cu purtătorii ei.

Aşteptăm cu interes, pentru publicare, orice imagine cu oameni sau locuri din Sinaia, pe adresa de mail a publicației noastre…

16b

You may also like...

Leave a Reply