Legea și politica

Nicolae IOSIFESCU
Membru al Consiliului Local Sinaia, ales pe listele PNL

Atunci când vorbim despre modernizarea partidelor politice, evident că ar trebui să pornim de la bază, adică de la legislaţia care reglementează activitatea politică în România. Legea cea mai importantă pe această tema este Legea partidelor politice nr. 14/2003. Aceasta spune la art. 16 al (3): „Dobândirea sau pierderea calităţii de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicţiei interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului”. Mai pe înţelesul tuturor, asta înseamnă că un preşedinte de organizaţie poate să facă tot ceea ce vrea întrucât nu răspunde în faţa legii. Abuzul în funcţie nu operează pentru deciziile preşedinţilor la orice nivel ar fi ei, ceea ce face ca în organizaţiile politice democraţia să fie numai de paradă. Efectul evident este că în organizaţii, cine are un alt punct de vedere decât preşedintele este dat afară. Cei ce fac parte în acest moment din organizaţii politice ştiu foarte bine la ce mă refer, pentru că au văzut astfel de situaţii şi nu o singură dată. Cei care nu sunt membri ai vreunui partid politic cred probabil că toate deciziile politice sunt luate în urma unor dezbateri democratice la care participă toţi membrii organizaţiei. Fals. Toate deciziile sunt luate la nivel local de preşedintele organizaţiei, care eventual anunţă colegii ce a decis el. Atâta vreme cât în interior partidele politice neagă sistemul democratic, este evident că nu are cine să implementeze un astfel de sistem la nivel naţional. Nu au cum nişte mici dictatori la nivel de organizaţie politică să devină democraţi în administraţie, iar atâta timp cât democraţia nu izbândeşte nici să nu ne gândim vreodată la bunăstare. În fapt, actuala situaţie convine de minune aşa zişilor lideri politici, întrucât ei pot să dea afară din partid orice oponent. Mai ales atunci când, în sfârşit, se anunţă alegeri în partid, cea mai sigură soluţie de a fi câştigător este ca micul dictator să rămână sigurul candidat. Este important de ştiut că prin Decizia nr. 530/2013 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2014, CCR a constatat că dispoziţiile art. 16 al. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, cu modificările ulterioare, sunt neconstituţionale.
Şi ce dacă? Parlamentul României, care ar fi trebuit să corecteze textul cu pricina şi să între în cadrul constituţional s-a făcut că plouă. Efectul este că preşedinţii de organizaţii îşi pot face de cap în continuare bine merci. Constituţia României la art. 21 spune :
“(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”
Şi cu toate acestea dreptul de acces liber la justiţie este nu numai încălcat ci chiar complet anihilat de Legea nr.14/2003 art. 16 al (3) iar Parlamentul României face pe mortu’ în păpuşoi. Ce este de făcut? Evident că numai o acţiune concertată presă – populaţie poate forţa Parlamentul României să îşi facă datoria şi să îndrepte grava greşeală de neconstituţionalitate pe care a comis-o, din câte se pare, chiar cu intenţie.
Să auzim numai de bine.

You may also like...

Leave a Reply