Oprea scos de sub control

După aproape un an în care primarul Vlad Oprea a stat sub control judiciar, neavând permisiunea să intre în instituție și să ia legătura cu angajații, instanța a decis că a venit momentul ca restricțiile să fie ridicate. Cu alte cuvinte, primarul a scăpat de controlul judiciar și poate să-și vadă de treburile pentru care a fost ales. Această decizie a Curții de Apel este susceptibilă de a ridica anumite întrebări îngrijorătoare, cel puțin pentru cineva care nu face parte din sistemul de justiție românesc. Și tocmai aceste îngrijorări vreau să le risipesc în rândurile de față. Cineva neavizat se poate întreba care este diferența dintre Oprea cel de azi și Oprea cel dinainte, când ridicarea controlului judiciar îi era refuzată sistematic. De ce nu avea Oprea dreptul să intre în primărie acum trei luni și acum îl are? Ce s-a întâmplat între timp? Cum s-au modificat datele problemei? Aparent, nu s-a petrecut nicio schimbare. Primăria e tot acolo, angajații sunt aceiași, procesul lui Oprea continuă, consiliul local funcționează ca și înainte. Dacă Oprea poate merge astăzi la birou, de ce nu putea la fel de bine să meargă acum patru luni, să zicem? Dacă timp de aproape un an instanța a prelungit controlul judiciar și acum aceeași instanță l-a ridicat, este imposibil să fi avut motive temeinice de fiecare dată, fără să fi intervenit nimic, fără să apară circumstanțe noi. E ca și cum un medic i-ar interzice pacientului să mănânce carne și ar reînnoi interdicția la fiecare consult, apoi, brusc, cu toate că starea pacientului ar fi neschimbată, i-ar spune că poate să mănânce liniștit câtă carne vrea. Cel neavizat, ajuns în acest punct, se întreabă: ce anume a determinat, totuși, decizia de ridicare a controlului judiciar? Singura explicație care lui i se pare plauzibilă și pe care susținătorii primarului au îmbrățișat-o deja fără rezerve, este dispariția presiunilor pe care, așa cum sugera chiar Oprea într-un interviu, le-ar fi exercitat procurorul Negulescu. După cum se știe, acest procuror, care a instrumentat dosarul primarului de Sinaia, a fost ținta unei serii de atacuri și dezvăluiri în urma cărora a demisionat din magistratură. Oprea a afirmat în interviul dat la B1Tv că Negulescu venea la ședințele de judecată (în dosarul pentru luare de mită) și se comporta de o manieră anume, care ar fi trădat un interes special ca primarul de Sinaia să fie găsit vinovat. Asta pretind toți inculpații. Dar, în cazul Oprea, plecarea lui Negulescu din magistratură le-a dat apă la moară celor care acuză o conspirație. Cum se face, întreabă ei, că imediat după plecare, instanța a ridicat controlul judiciar asupra primarului de Sinaia?
Dacă s-ar dovedi că există o legătură între cele două evenimente, ar fi vorba despre lucruri de o gravitate excepțională. Un procuror nu este nimic altceva decât o persoană care anchetează faptele unui învinuit și, în final, decide dacă trimite sau nu dosarul în instanță, pentru judecare. Din acel moment, decizia este la judecători. Ei nu trebuie să fie supuși niciunui fel de presiune și nu trebuie să se teamă de nimeni. La scară mai mică, e același principiu pe care-l clamează întreaga Europă: separarea puterilor în stat. Ori, a accepta că după ce un procuror a trimis dosarul în instanță, face presiuni asupra judecătorilor pentru ca sentința să fie cea pe care o dorește el, ar arăta că nu suntem nici pe departe un stat de drept. Și pare, efectiv, pentru cineva din afară, de neînțeles. Să zicem că Negulescu își dorea cu tot dinadinsul ca Oprea să primească o condamnare. Ce putea face el pentru a-i influența pe judecători? De ce s-ar fi temut aceștia de el? Să nu uităm că judecătorii sunt inamovibili, adică nu pot fi mutați de la o instanță la alta după bunul plac al cuiva. Tocmai pentru că în caz contrar, ei ar putea fi șantajați: „nu dai sentința cum zic eu, de mâine ești mutat la judecătoria din Buhuși”. Cum anume putea procurorul Negulescu să-i timoreze pe membrii completului care s-a pronunțat asupra menținerii sau ridicării controlului judiciar în cazul Oprea? Amenințându-i că le face și lor dosare? Dar ei sunt oameni care cunosc sistemul din interior și se tem mai mult poate decât noi, cei dinafară, să calce pe bec. Cum ar fi putut Negulescu să le facă dosar? Deja se merge prea departe cu speculațiile.
Este adevărat că în mediile politice se tot vehiculează sintagma „republica procurorilor”. Dar cine o vehiculează? Exact oamenii politici care au dosare pe rol sau care se tem să nu le fie descoperite faptele de corupție. Pentru aceștia, orice acțiune a unui procuror este un abuz și tocmai de aceea susținerile lor nu pot fi credibile. Gândiți-vă numai că mergând pe acest tip de teorie a conspirației, am putea spune, pe cale de consecință, că toate dosarele lucrate de Negulescu sunt făcături. De unde ar rezulta că Ponta, Ghiță și alte nume grele de care s-a ocupat el sunt curați ca lacrima. Revenind la Sinaia. Cei care au luat de bună varianta cu bieții judecători timorați de procurorul Negulescu, trebuie să-și pună o întrebare simplă: pentru ce a fost instituit controlul judiciar? De ce nu a avut voie Oprea să ia legătura cu aproape nimeni din primărie și din consiliul local? Răspunsul este simplu: pentru a nu influența martorii. Într-un proces, atât acuzarea cât și apărarea propun instanței martori, care fac depoziții sub jurământ. Cum ar fi ca inculpatul să se poată întâlni liber cu martorii acuzării? Ar exista, evident, riscul ca el să-i amenințe sau să le facă promisiuni în schimbul unor declarații care nu-l incriminează. Ca să împiedice asta, se instituie controlul judiciar. Bun, vor spune cei neavizați, dar acum, că domnul primar nu mai e sub interdicție, nu se poate el duce să-i amenințe pe martori, ori să le propună diverse avantaje? Răspunsul este iarăși simplu: nu, pentru că între timp, martorii au fost audiați. Altfel spus, ei au declarat ce au avut de declarat, depozițiile lor au fost consemnate, așa că de-acum înainte nu se mai poate vorbi de influențarea lor. În consecință, controlul judiciar a fost ridicat.

prof. Raul BAZ, editorialist

You may also like...

Leave a Reply