Finanțarea partidelor

iosifescu

Nicolae IOSIFESCU, Membru al Consiliului Local Sinaia, ales pe listele PNL

Este adevărat că toate sunt bune şi frumoase până se ajunge la bani. Din cauza asta noi, românii, spunem pe bună dreptate că „banul este ochiul dracului”. Aşa stau lucrurile şi cu partidele politice. Toate ar fi în regulă, numai că mereu se ajunge la partea financiară şi atunci e atunci. Evident că reglementările legale sunt în Legea partidelor politice. Cât de importantă este pentru legiuitor această lege se poate vedea şi din faptul că în 2003 Legea partidelor politice a fost totalmente modificată, cu excepția cap. VI din Legea partidelor politice nr. 27/1996 care a rămas în vigoare fără nicio modificare. Fără să intrăm în amănunte e bine de ştiut că potrivit art. 33 al (1): „Sursele de finantare a unui partid politic pot fi:
a) cotizații ale membrilor de partid;
b) donații și legate;
c) venituri provenite din activități proprii;
d) subvenții de la bugetul de stat, potrivit legii bugetare anuale.”
Cotizațiile membrilor sunt de câțiva lei pe lună, ceea ce aproape că nici nu contează. Donațiile sunt făcute numai atunci când donatorul nu are încotro şi de regulă vizează campanile electorale. Veniturile din activități proprii sunt mai curând o glumă, iar în privința subvențiilor, conform art. 39 al (2): „Suma alocată anual partidelor politice nu poate fi mai mare de 0,04% din veniturile bugetului de stat” deci şi acestea sunt minuscule chiar dacă sunt condiționate destul de drastic. Este clar că legiuitorul, cel mai probabil din motive populiste, nu a fost foarte interesat de aspectele financiare ale partidelor politice. Cam aşa era şi pe vremea lui „împuşcatu“ când cei care lucrau în comerț primeau cele mai mici lefuri, fiindcă se ştia că ei primesc bacşiş, iar dacă nu, se descurcă ei cumva. În cazul partidelor, ca să nu reproşeze populația eventuale alocări bugetare, clasa politică a dus aproape în derizoriu acest aspect, ştiind însă foarte bine că dispune de suficiente pârghii care să le aducă banii necesari. Probabil că sunt destul de cunoscute depozițiile unor foşti politicieni, care au ocupat fotolii de miniştri, care au explicat cu subiect şi predicat cum au donat munți de euro pentru diverse campanii electorale. Chiar dacă unii dintre noi poate că au rămas surprinşi de astfel de depoziții, ele nu fac altceva decât să confirme duplicitatea politicienilor: populism pentru noi, amărăştenii, dar pragmatism dus la extrem în realitate. Banii sunt foarte importanți pentru politicieni. Din două motive: pentru campanii electorale şi pentru ei. Campaniile electorale sunt finanțate de regulă din donațiile candidaților eligibili la care se adaugă subvențiile guvernamentale. Interesant cred că este de ştiut că valorile donațiilor vehiculate de obicei prin presă, care se ridică la mormane mari de euro, sunt rareori exagerate. Atâta vreme cât cineva plăteşte sume atât de mari ca să ocupe un fotoliu de demnitar, chiar trebuie să ne întrebăm cum Dumnezeu face ca să îşi recupereze măcar parțial banii. Iar răspunsul cred că nu poate fi întrezărit decât în corupția la nivelul funcțiilor deținute. Aşa se face că cei care colectează, într-un fel sau altul, donațiile, şi nu numai, ajung să devină proprietari pe domenii, vile, afaceri, acțiuni, conturi ş.a.m.d. şi într-un timp destul de scurt, mari bogătaşi. În fapt cine vrea cu adevărat să lovească corupția poate cel mai bine să o facă dacă ia urma banilor vehiculați în campaniile electorale. Cheltuielile astfel efectuate, chiar dacă nu sunt toate făcute cu facturi, se pot reliefa foarte uşor de către cei care au participat la astfel de activități. Persoanele implicate cu astfel de ocazii cu greu pot justifica banii folosiți, dar şi mai greu se pot face că nu ştiu nimic. Chiar dacă la prima vedere finanțarea partidelor politice poate că nu interesează cetățenii obişnuiți ca noi, cred că devine evident că de aici pleacă majoritatea necazurilor noastre, iar sămânța corupției are bazele foarte bine înrădăcinate în bănuții vehiculați de partide. Reformarea partidelor, dacă se vrea într-adevăr, ar trebui să pornească de la finanțare, mai întâi legiferată adecvat şi apoi controlată până în cele mai mici amănunte. Nu avem cum să punem bazele unui stat de drept atâta vreme cât problema financiară a politicii este lăsată la voia întâmplării.
Să sperăm că vântul de curățenie început de instituțiile statului va lămuri şi problemele legate de aceste finanțări, ceea ce ar trebui să conducă la o reformare semnificativă a clasei politice actuale.

Să auzim numai de bine.

You may also like...

Leave a Reply