Licitația de suflete

Călin MILOȘ
Membru al Consiliului Local Sinaia, ales pe listele ALDE

O nouă ședință banală de consiliu (încep să mă simt din ce în ce mai rău, psihic vorbind, simt că asta nu este „lumea“ mea, privesc prin ochii lor și nu văd nimic, le caut sufletul cu privirea în zadar) în care, ca de obicei de când a revenit Domnul Primar, foarte multe terenuri la vânzare, știți de-acum, vechea mea problemă și singurul lor mod de a aduce bani la bugetul local, adică ceva de genul voi v-ați vinde lucrurile din casă și într-un final și casa pentru a supraviețui, numai că voi nu ați fi foarte generoși cu banii voștri. Nu mai stau să despic firul în patru să vă plictisesc, sunt mai multe rapoarte de evaluare făcute pentru terenuri din diferite zone ale orașului, rapoarte plătite din banii voștri (cum nu știați, totul este din banii voștri, inclusiv generozitatea se plătește tot de voi). Să continui, pe mal terenul este evaluat la 80 de euro/mp, parcă mă simt mândru când văd cât de mult valorează terenul la noi în cartier, la gondolă, fără utilități, drum de acces, 110 euro/mp (parcă acum vreo opt ani era mai ieftin, nu?), iar la kilometrul O, în dreptul primei așezări din acest oraș…60 de euro/mp… Pfff, rău a ajuns centrul ăsta, d-aia îmi iubesc eu cartierul… Cine sunt cei care au vrut să cumpere cred că știți cu toții, dacă nu, informați-vă singuri, e public, cum sunt și ședințele de consiliu de altfel, puteți veni, vă dau eu cuvântul dacă aveți ceva de spus, în locul meu… În fine, după ce se aprobă ordinea de zi, aceeași placă, buget mic și amărât, gondola nu are bani să-și plătească ratele, mai trebuie să mai dăm 1 000 000 de lei pe lângă cei 2 000 000 plătiți acum patru luni (da, tot voi i-ați plătit, nu vă mai văitați că nu aveți, nu vedeți câte plăți faceți?). Deja aveam o stare confuză, îmi venea să mă ridic să plec, totuși îi caut să-i privesc în ochi poate mai e vreo speranță, dar nu, nu văd nimic, sufletul lor cred că a fugit… Deja simt din ce în ce mai mult că nu e „lumea“ mea, că nu mă reprezintă, nivelul societății civile este tot la bârfit puterea la colț de stradă să nu se audă, o lume minunată, să fiu mai scurt. Tare sunt curios care va fi reacția cetățenilor când vor constata că au rămas și fără „casă“ și fără bani să-și întrețină orașul, oare cine va mai plăti atunci? Eu am votat împotriva acestor proiecte de vânzare, chiar dacă știu sigur că data viitoare vor trece, și, la drept vorbind, dacă se aduce un plus valoare orașului ar trebui să treacă însă că nu sunt nici vreun absurd, votul meu negativ a fost doar un semnal de alarmă în legătură cu tot ce ține de aceste rapoarte de evaluare, de modul de întocmire a caietelor de sarcini, de organizare a licitațiilor, împotriva ipocriziei și caliciei sistemului, probabil o reacție normal împotriva unui întreg sistem care ne sufocă zilnic (toate consiliile de administrație sunt deținute de putere, toate funcțiile publice le împarte puterea, nu pe meritocrație, ci pe apartenențe la grupuri, toate terenurile se împart la putere, toate afacerile se împart la putere…).
Voi încheia cu o întrebare: “Am început să-mi fac o idee cât a costat sufletul vostru la vânzare, voi aveți însă idee cât costă să vi-l răscumpărați?”

You may also like...

Leave a Reply