Vechiul Peleş, descris de contemporani. Festivităţi şi viaţa la Curtea Regală(V)

În exclusivitate pentru Ziar de Sinaia, din cartea în curs de apariție „Peleșul, simbolul regalității” a domnului Alin Ciupală, fost muzeograf la Peleș

CONTINUARE DIN EDIȚIA TRECUTĂ

Lumea care putea fi întâlnită stând pentru vară la Sinaia şi făcând vizite la Castelul Peleş este prezentată, uneori şi cu note critice, de memorialistul Radu R. Rosetti din care am mai citat. Proaspăt ofiţer la vânătorii de munte, prin vărul său George Cretzianu, credincios prieten, „om citit şi foarte deştept, căruia i se imputa că era cam „snob”, dispreţuind adică pe aceia care nu coborau din cele mai vechi şi mai înzestrate familii”, este introdus în multe case din Sinaia. Acesta l-a prezentat cumnatului său Ion Mânu, adjutant regal „care era un foarte bine crescut, cu frumoase sentimente, de o discreţie cu totul deosebită, ceea ce îl făcea cu deosebire bun pentru slujba ce îndeplinea şi care era foarte mult apreciat de Regele Carol”. Tot acesta diplomat de carieră şi, la un moment dat, deputat l-a prezentat şi lui Iancu Lahovary „la care am dansat şi prânzit de multe ori” şi doamnei Zoe Slătineanu „în casa căreia la Sinaia am petrecut multe seri plăcute înveselite de conversaţiile unor oameni deştepţi şi culţi, între care Sir John Kennedy – ministrul Angliei, şi Brown – secretarul de mulţi ani al Legaţiei Engleze”. A cunoscut o sumă de „domnişoare între care se deosebeau prin frumuseţea lor, surorile Bengescu (fiicele doamnei Bengescu care era doamna de onoare a Reginei Elisabeta; Ella, o viziune de frumuseţe şi gingăşie, Mimi măritată cu fiul g-ralului G. Băicoianu, Elise şi Zoe), surorile Băleanu (Emanuela căsătorită ulterior cu Robert Roma, Yvonne căsătorită cu Nicolae Ghica Comăneşti şi Lysbeth căsătorită cu Gheorghe Ştirbey), Yone Kennedy, nu atât de frumoasă dar având mult farmec şi vioaia Bob Soutzo ce făcea ca seratele să fie plăcute şi vesele”. „La aceste petreceri se dansa mult mai mult ca azi şi dansuri mult mai vioaie. Este adevărat că existau atunci dănţuitoare neîntrecute ca Olga Catargi, Nadeja Ştirbey, surorile Băleanu, surorile Adina şi Lisette C. Ghyka Deleni, Jeanne şi Denise Elenry cu care dansam la seratele de la Peleş. Nu pot formula destul de plastic senzaţia de plăcere a unui vals cu o bună dansatoare, pe un bun parchet, duşi de muzica D-nei Bamberger – bună pianistă şi Cristache Ciolac” (lăutar fără pereche, favoritul general, care însă nu şi-a pierdut niciodată cumpătul şi a rămas totdeauna cuviincios).
Aşa cum arată adjutantul regal N.N. Condiescu, care a scris şi el amintiri, „Castelul Peleş n-a fost însă numai leagănul Dinastiei, ci totodată şi Casa poporului român. Şi aceasta tot din iniţiativa şi voinţa regeştilor noştri stăpâni care erau fericiţi să deschidă cât mai larg porţile căminului lor. În cele câteva luni ale anului ce le petreceau la Sinaia, Suveranul primea mai multe mii de oaspeţi la masa Lui, în afară de audienţele zilnice şi de nenumăraţii participanţi la şezătorile literare şi muzicale ale Carmen Sylvei. Castelul Peleş a fost, dintre toate reşedinţele regale din Europa, cel mai accesibil poporului. Regele era încântat de puterea de atracţie a Castelului Lui, care a servit astfel ca cea mai înaltă şcoală a educaţiei civile în cel mai larg înţeles al cuvântului.” Una din sălile neschimbate de la inaugurarea din 1883, este Sala de masă. Apreciată de Haret ca „una din piesele cele mai reuşite ale acestui castel, totuşi aşa de bogat în minunăţii”. Aici începeau acele recepţii regale cu o masă bogată, după care oaspeţii se risipeau în saloanele apropiate sau în Holul de onoare unde se servea cafeaua, se discuta, se juca biliard sau şah în Salonul turcesc, sau bridge în Sala de joc, se dansa în Sala coloanelor sau florentină. Invitaţii la masă primeau din timp şi meniul zilei, frumos tipărit de editura Socec şi ilustrat de Max Schneidt. Pentru un dineu dat la 3 Noiembre 1905, lista de bucate conţinea:
“Diner du 3 Novembre 1905 Petite marmite.
Sandre bouillie, sauce hollandaise.
Jambon braise aux epinards.
Salsifis frits.
Oie rotie.
Salade.
Altă dată invitaţii erau chemaţi la: “Dejeuner du 17 Septembre 1909
Borş de poulet
Souffle au parmesan.
Escalopes de veau a la jardiniere.
Pommes de terre farcies.
Lievre roti.
Salade.
Flan aux prunes.
Fromage.
Dessert.“
Oaspeţii, strânşi în Holul de onoare, se îndreptau spre Sala de masă, străbătând coridorul de pe latura vestică a castelului. Acesta era împodobit cu busturile în marmoră albă sau colorată ale lui Seneca, Decebal, Cicerone şi August. Pe culoar se flau patru mari fotolii îmbrăcate în antică catifea de Genua, splendide oglinzi veneţiene şi două mese cabinet cu ornamente aurite, pe care se găseau aşezate două enorme cupe pentru fructe, lucrate într-un singur bloc de agată şi două uriaşe vase de flori, de cristal de Boemia, dăruite Regelui Carol de către Ţarul Rusiei în vizita sa de la Constanţa. Pe pereţi, galeria de pictură cu strămoşii regelui, pe care am descris-o. Sala de masă era amenajată în stilul Renaşterii de către Casa A. Bembe (fondată la Maienţa 1786). În încăpere se remarcau vitraliile cu scene din viaţa seniorală, frumoasa boaserie de o somptuozitate extraordinară, uşile şi ferestrele încadrate de coloane şi frontoane, plafonul o combinaţie de lemn deschis şi închis. În fundal un mare bufet asemănător cu un Pavilion baroc din sec. al XVI-lea, se înălţa până la tavan, era lucrat din nuc cu încrustaţii şi avea sculptate pe uşile superioare două capete de strămoşi ai Regelui: Eitel Frederic V 1525 şi Johann Georg 1625. L. Bachelin adaugă: „în această încăpere ochiul nu mai isprăveşte de privit. Ici frize îmbrăcate în stofe scumpe, colo mobilier în piele de Cordoba; dincolo ferestre cu vitralii magnifice; frumoase naturi moarte; sau vase vechi ca: pahare mari de faianţă, cupe de sticlă de Venezia, potire în aur şi argint şi alte vase de artă veche înşirate pe console şi cornişe. Serviciile de masă pentru gală şi mare gală, sunt de o frumuseţe desăvârşită, fără pereche. Sticlăria, porţelanurile şi argintăria corespund câte trei rânduri de servicii şi adică: pentru toate zilele, pentru gală şi pentru mare gală, fiecare compusă la rândul lor din sute de bucăţi. Sticlăria Lobmayer de mare gală, numai în cristal miraculos tăiat, este de o bogăţie ce nu se poate concepe.” La mesele de gală şi mare gală au participat personaje regale şi imperiale: Alexandru Battemberg şi urmaşul său Ferdinand, regii Bulgariei, împărăteasa Elisabeta a Austro-Ungariei şi în 1896 însuşi Franz – Joseph, de asemeni şi moştenitorii săi – întâi Arhiducele Rudolf şi în 1909 Franz Ferdinand. Au fost oaspeţi şi Marii Duci ai Rusiei, iar din nordul Europei, Regele Gustav al Suediei şi moştenitorul Reginei Victoria Principele de Welles, viitorul Eduard al Vll-lea. La înscăunarea lui Eduard al Vll-lea, la 18/31 martie 1901 a venit în ţară o misiune engleză însărcinată să vestească oficial urcarea pe tron a noului rege. Această misiune se compunea din: Mareşalul viconte Wolseley, colonelul John Hotham din artileria călăreaţă, căpitanul (comandorul) R.H.S. Bacon din marină (acel care a comandat apărarea Canalului Mânecei în războiul din 1914 – 1918), Vicontele Castlereagh (ulterior Lordul Londondery, de mai multe ori ministru), Lt.în garda călare Robert Follet Sygne de la Foreigen Office şi Colonelul F.M. Wardrop ataşat militar englez la Viena şi la Bucureşti. Pe lângă această misiune au fost ataşaţi Lt.-colonel G.Georgescu, adjutant regal şi Lt. Radu R. Rosetti. Acesta din urmă povesteşte, descriind şi un moment de la o masă regală:
„I-am întovărăşit peste tot. Luând parte la toate primirile, mesele date în cinstea lor la vizite, iar la plecare în ziua de 21 Martie i-am întovărăşit până la Predeal. La masa de gală din 19 martie eram la un capăt al mesei alături de mareşalul Curţii G. Philippescu, un „gurmand” şi un „gourmet,” fără seamă. Printre alte feluri erau şi nişte răţuşte de Rouen, aduse special cu Expresul Orient. Erau foarte bune în adevăr, atât de bune încât Philippescu luă de trei ori din acest fel, îndemnându-mă şi pe mine şi zicându-mi „Asta va cere un supliment de cură de două săptămâni la Karlsbad.” În cadrul festivităţilor organizate cu ocazia aniversării a 40 de ani de domnie şi 25 de ani de la proclamarea Regatului, la Castelul Peleş au fost primite mai multe delegaţii străine care au transmis Regelui felicitări.

14b  15a  15b

CONTINUARE ÎN EDIȚIA VIITOARE

You may also like...

Leave a Reply