Disciplina de partid

Nicolae IOSIFESCU
Membru al Consiliului Local Sinaia, ales pe listele PNL

Aproape toată lumea este de acord că în orice instituție este necesară respectarea unor reguli astfel încât rotițele care angrenează respectivul ansamblu să funcționEze cât mai eficient.  Este firesc de altfel ca atunci când mai mulți oameni acționează împreună să existe un set de reguli dar şi de valori pentru că este în interesul tuturor celor ce fac parte din respectiva instituție ca ea să acționeze unitar şi coerent.
Aşa se întâmplă şi în organizațiile partidelor politice unde denumirea folosită pentru respectarea acestor reguli este disciplina de partid. Cei din generația mea evident că îşi amintesc ce însemna acest lucru pe vremea comuniştilor. Nu puțini au fost cei care au suferit, uneori cumplit, din cauza acestei nevolnicii inventate de bolşevici. Am sperat cu toții că practicile comuniste au dispărut odată cu Revoluția din decembrie ‘89. Am rămas cu speranța pentru că nu degeaba se spune că speranța moare ultima.
Disciplina de partid ar trebui să însemne respectarea principiilor şi valorilor doctrinare care stau la baza formării partidului respectiv. Spre exemplu pentru socialişti justiția socială, iar pentru liberali respectarea drepturilor şi libertăților individuale. Abaterile de la principiile de bază evident că nu pot fi tolerate, consecințele fiind de obicei excluderea din partid. Aşa se face că cel puțin în plan local înfocații adepți ai liberalismului nu au cum să accepte respectarea dreptului la liberă circulație pentru sinăienii care fac naveta şi drept consecință exclud pe oricine încearcă să îşi respecte jurământul depus cu mâna pe biblie.
Cum de se întâmplă aşa ceva? Simplu: datorită disciplinei de partid. Pentru cei care nu sunt în temă e bine de ştiut că această aşa zisă disciplină de partid nici vorbă să mai semnifice ceea ce în mod normal ar trebui să facă. Ea este invocată numai pentru ca liderul local, cică liberal, să îşi impună voința proprie chiar dacă asta aduce evidente prejudicii cetățenilor oraşului Sinaia, dar şi organizației din care face parte. Disciplina de partid, de fapt, a revenit la locul de cinste pe care comuniştii i-l dăduseră. Nu este prea mare diferența între modul în care se manifestau pe vremuri bolşevicii şi actuala stare de fapt din organizația locală a celui mai vechi partid românesc. Totalitarismul este caracteristica comună şi cea mai importantă a acestora. Aşa se face că disciplina a fost înlocuită cu succes de dictatură. Cum este posibil aşa ceva în secolul nostru?
Simplu. Atunci când un lider politic este votat 4 legislaturi la rând este evident că ajunge să creadă în valențele sale mesianice. El ajunge să se creadă mai presus de orice şi de oricine. Atunci când ți se spune în fiecare zi că eşti frumos şi deştept evident că după nişte ani ajungi şi tu să crezi că aşa este, iar de aici şi până la dictatură nu mai este decât un singur pas care nici nu e greu de făcut. Disciplina de partid, invocată îndeobşte pentru a masca setea de putere, poate duce la situații de totalitarism, uneori tolerat de noi toți pentru că nu îi dăm importanța pe care o are. Aşa se face că alegerile în interiorul partidului înființat la 1875 sunt eludate, ocolite prin diverse tertipuri, negând astfel unul dintre principiile de bază ale democrației: exercitarea dreptului de a alege şi de a fi ales. Şi cu toate astea nimeni nu se miră de nimic de parcă ar fi normal ca alegerile din 2009 să fi desemnat pe cel mai mare şi mai tare lider pe viață.
E bine de ştiut de toată lumea: nimic nu este etern. Toate au o limită.

Să auzim numai de bine.

You may also like...

Leave a Reply