Vechiul Peleş, descris de contemporani. Festivităţi şi viaţa la Curtea Regală(VI)

În exclusivitate pentru Ziar de Sinaia, din cartea în curs de apariție „Peleșul, simbolul regalității” a domnului Alin Ciupală, fost muzeograf la Peleș

CONTINUARE DIN EDIȚIA TRECUTĂ

La data 26 Iunie 1906 s-a oferit pentru delegaţia Regimentului rus de infanterie nr.18 Wologda, care avea însărcinarea de a prezenta M.S. Regelui, Augustul Şef al regimentului, omagiile şi urările ofiţerilor ruşi pentru aniversarea a 40 de ani de Domnie glorioasă, o masă de mare gală. M.S. Carol I a mulţumit pentru cuvintele ce i-au fost adresate în numele ostaşilor pe care îi comanda şi a primit cu plăcere sabia lucrată artistic, a cărei lamă datează din timpul cruciaţilor. La ora unu după-amiază, delegaţia rusă condusă de comandantul regimentului Colonelul Platon Vladimirovici Karabakewschi, a fost introdusă în frumoasa sufragerie a castelului. Au participat Regele şi Regina, Principele Ferdinand. Principesa Maria, Principele Carol şi Principesa Elisabeta, Domnul ministru al Rusiei cu Doamna de Giers, Domnul g-ral Iacob Lahovary, ministru de externe şi ministru ad-interim la război, domnii membri ai delegaţiei ruse, domnul agent militar rus cu Doamna Zanchievitici, Domnul g-ral Averescu, Lt. col Găiseanu, Maior Haralambie care au făcut campania în Manciuria în războiul ruso- japonez şi erau ataşaţi delegaţiei regimentului Wologda; de asemenea au luat parte Curţile Regale şi Princiare, în total 32 de persoane. În timpul mesei M.S.Regele a ţinut următorul toast:
„Cu o sinceră satisfacţiune salut prezenţa printre noi a deputaţiunii viteazului Meu regiment „Wologda”. Sunt adânc mişcat că M.S. Împăratul Augustul vostru Suveran, s-a binevoit a vă autoriza să-Mi aduceţi această frumoasă sabie. O primesc cu recunoştinţă, ca o scumpă amintire din partea voinicilor Mei Wologdeni, cari deapururea s’au distins prin virtuţile lor milităreşti şi se vorbucura de statornica şi viua Mea simpatie. Nu pot da acestor sentimente o expresiune mai fericită decât inchinând acest pahar în sănătatea M.S. împăratului Nicolae şi aducând urări fierbinţi pentru fericirea Sa personală, a M.S. împărătesei şi pentru gloria armatei imperiale. Dumnezeu să ocrotească Augustul vostru Suveran şi puternicul Său Imperiu. Să trăiască M.S. împăratul tuturor Rușilor!” După aceste cuvinte acoperite de aplauze s-a intonat imnul imperial rus. Domnul Colonel Karabacewschi, cerând voie Regelui, a răspuns în chipul următor:
„Mişcat până în adâncul sufletului de interesul viu ce Majestatea Voastră poartă regimentului Său, precum şi de modul graţios cu care a binevoit să primească omagiile noastre, sunt foarte fericit că pot exprima Majestăţei Voastre, din partea regimentului Wologda nr.18 cele mai adânci sentimente de respectuos devotament şi să ridic paharul din partea regimentului în sănătatea Majestăţei Voastre şi a Augustei Familii Regale.” Muzica a intonat imnul regal. După masă Majestăţile Lor au discutat în Sala cea mare (Salonul florentin), după care s-au retras în apartamentele lor. Cam aşa se desfăşurau recepţiile şi mesele de gală la Castelul Peleş. Încăperile, mai ales cele de la parterul Peleşului, erau reprezentări fidele ale concepţiei lui Carol I despre grandoarea regalităţii. Trei săli cu sobre elemente de arhitectură gotică şi cu piese vechi aduse de la  Sigmaringen dau Peleşului şi nota de vechi castel feudal. În Sala armelor de vânătoare o colecţie bogată de arme vechi, cu o valoare deosebită, se armonizează cu decoraţia interioară, cu portalul de lemn de la intrare (probabil sec. al XlV-lea) şi o sobă italiană de teracotă adusă de la Trento din Italia. Sala armelor de război cuprinde o colecţie de armuri şi arme vechi lucrate în diverse ateliere europene. Prin Sala armelor de război era intrarea favorită a Regelui în castel. In exterior, pe peretele peronului acoperit cu o boltă în arcuri gotice, într-o firidă astăzi goală, se afla poarta cetăţii Vidin, trofeu de război care amintea de glorioasa campanie din Bulgaria. Pe o placă de marmoră, scrisă cu litere aurite se putea citi următoarea inscripţie:
„Poarta Cetăţii Vidinului
Lovită în 1877 de tunurile din Calafat
Şi ridicată în 6 Mai de Principele Carol I
După împresurarea cetăţii în timp de 9 luni şi jumătate
Şi ocuparea ei în 12 Februarie 1878.”
Din acest gang o uşă dublă cu broasca veche şi interesantă se deschide în Sala cu arme de război. Suveranii pe aici pătrundeau în castel, primăvara când îşi reluau reşedinţa la Sinaia. De la Gara Regală din Sinaia cortegiul de trăsuri aducea familia regală la castel. A treia sală, boltită ca o veche capelă gotică, decorată cu bănci de piatră şi coloane scunde se numea pe vremuri Tezaurul. Tezaurul vechi, spune Haret a fost desfiinţat când s-a refăcut castelul, sau mai bine zis mutat în colţişorul rotund de la marginea acestei aripi a clădirii şi închis actualmente cu două solide porţi de fier. Acolo se păstra Tezaurul Coroanei României, fiind expuse pe poliţe: cele mai înalte decoraţii ale Regelui Carol I, o colecţie completă a medaliilor şi plachetelor bătute în timpul domniei sale, săbiile de paradă şi cele oferite de suverani străini. Se găseau aici şi două steaguri cucerite în războiul pentru neatârnare. În timpul ocupaţiei străine dintre 1916 – 1918, turcii au vrut să le reia, dar fuseseră evacuate împreună cu colecţia de arme în Moldova. O încăpere de care se lega direct prezenţa Regelui este Cabinetul de lucru. Leo Bachelin, care îl descrie, spune că poate fi considerat ca o mărturie pentru pasiunea de colecţionar a Regelui. Tablouri celebre îl împodobeau: „Război şi Pace” de Van Thoulden, „Carol al IX-lea” de Clouet, „Trei Martiri” de El Greco. În descrierea lui Haret găsim mai multe amănunte: „în capătul coridorului nordic se deschide o uşă în Anticamera biroului regesc, după care urmau Bublioteca şi Sala de consilii.” În Anticameră el menţionează o bibliotecă mare de stejar „plină cu cărţi rare, bogat legate şi desigur inaccesibile azi prin costul lor enorm chiar împăraţilor”. Descrie o lucrare mare, cinci volume somptuos legate, cu sute de planşe pe hârtie scumpă după operele lui A. Diirer. Aminteşte tot aici şi de câteva pânze celebre: Van Dyck „Christos în grădina măslinilor”; Rembrandt „Cap de bătrân”, El Greco „Cununia Fecioarei”. 1) “Amintiri despre jubileul de 40 de ani de domnie a M.S. Regelui Carol I, 1866 – 1906”, Bucureşti, Imprimeria Statului, 1906, pag.94

CONTINUARE IN EDIȚIA VIITOARE

15a  14a  14b

You may also like...

Leave a Reply