Exercițiu de imaginație

calin

Călin MILOȘ
Membru al Consiliului Local Sinaia, ales pe listele ALDE

Și eu ca toți oamenii, am avut niște vise când eram copil, să am o casă pentru că uram să stau la bloc, o familie frumoasă, o viață normală cu alte cuvinte. Îi mulțumesc lui Dumnezeu, în cazul meu, că aproape am reușit, însă, toate aceste lucruri mărunte dar în același timp esențiale în viața oricărui om rămân pentru foarte mulți doar la stadiul de vise. De ce se întâmplă asta, habar nu am să identific eu toate cauzele, însă, cea mai frecventă cred eu că este calicia unora dintre semenii noștri care ne-au condus sau ne conduc (a nu se confunda oamenii care fac afaceri și creează locuri de muncă și-și plătesc taxele în Sinaia cu cei despre care încerc să scriu acum). Una dintre dorințele mele cele mai mari cu privire la dezvoltarea orașului este, așa cum am mai spus-o, atragerea a cât mai mulți tineri înapoi în Sinaia după ce-și termină studiile în orașele mari. Știu că mulți vor spune că nu se poate, că nu au ce să facă în Sinaia, că nu-s locuri de muncă etc. În principiu este adevărat, dar dacă se întorc din ce în ce mai puțini, noi, cei care vom locui aici, ce viitor avem? Nu stau să dezvolt aici pentru că nu se poate găsi o soluție la o problemă așa complexă într-un monolog, eu doar îmi aștern pe hârtie aceste două idei: pe de o parte calicia unora, iar pe de altă parte nevoia de tineri capabili ai orașului. Cel puțin mie mi se pare evidentă legătura dintre cele două. Cum? Vă spun imediat părerea mea. Cu toții știți că Sinaia a avut destule terenuri, din asta a trăit și trăiește și în prezent orașul. Îmi este foarte ușor să identific cel puțin câțiva oameni care de-a lungul timpului au cumpărat, concesionat de la oraș o suprafață de cel puțin două hectare (adică douăzeci de mii de metri pătrați, dar încă o dată nu mă refer aici la oameni de afaceri). Știți câți tineri puteau lua un teren pentru casă dacă păstram și noi câteva loturi? Vă spun eu, între optzeci și o sută. Cum? Doar dacă câțiva oameni nu erau calici. Cred că ați înțeles ce vreau să spun și nu mai are rost să mai vorbesc și despre mașini scumpe și altele, aș risca să pară a propagandă și nu e cazul. De ce nu s-a vrut, asta ar fi o întrebare excelentă, dar nu am eu autoritatea s-o pun. Părerea mea personal este că din calicie, pentru că terenul este scump la Sinaia, cumpărând de la stat cumperi mai ieftin, unii primesc sau au primit și degeaba, și uite așa în 27 de ani nu am fost capabili să facem nimic…
Acest articol nu este o critică doar la adresa conducătorilor actuali, ar fi nedrept și în plus cei care conduc încă mai au timp să schimbe ceva sau să se schimbe ei ca persoane. Poate reușim totuși să nu mai trăim în tabere, suntem trei locuitori și avem patru tabere, este jenant, cel puțin mie așa mi se pare. E totul despre prieteni, dușmani, bani, parcă trăim o manea, pe cuvânt. Suntem toți sinăieni care ar trebui să trăim și să muncim în Sinaia, într-un număr cât mai mare.  Am scris articolul ăsta pentru că mi-am adus aminte de cererea mea pentru un teren făcută în 2002 sau 2003 și la care am primit un răspuns după 12 ani, în care mi se motiva că mi-a fost respins dosarul pentru că lipsea un act, după 12 ani… Ce spuneți, vi se pare un exercițiu de imaginație prea greu “cum ar fi să scăpăm de calicie”?

You may also like...

Leave a Reply