Faptele credinţei

raul baz

„Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are?” Aşa se poate citi în Noul Testament, mai precis în Iacob 2:12. Şi ceva mai încolo, acelaşi Iacob zice: „Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este.” Plecând de la formula asta, unii creştini făptuitori îi mustră pe cei ne-făptuitori cu diferite prilejuri. Spre exemplu, atunci când un creştin vrea neapărat să aibă porc pe masa de Crăciun, ori miel de Înviere, făptuitorii îi spun cam aşa: „dacă vrei porc (respectiv miel) pe masă şi invoci pentru asta tradiţia creştină, atunci fă bine şi respectă întreaga tradiţie creştină; nu mai bea, ţine post, nu mai înjura, du-te la Liturghie şi la celelalte slujbe, termină cu gândurile urâte” şi tot aşa.  După mine, oamenii ăştia au dreptate. Pentru că este clar că acela care taie porcul de Crăciun însă nu ţine postul, nu merge la slujbe etc, este un mic impostor: el alege din tradiţie numai ce-i place şi se pretinde bun creştin. A avea credinţă presupune, după cum spune Iacob, să nu te limitezi la a declara acest lucru ci a şi făptui ceea ce-ţi cere credinţa ta. Asta spre deosebire de alte soiuri de credinţă. Richard Dawkins, marele ateu şi om de ştiinţă spunea că şi el crede, dar nu în Dumnezeu ci în ştiinţă. Crede, prin urmare, că ceea ce produce ştiinţa este adevărat. Ori lucrul ăsta nu poate fi contrazis. Oamenii pot crede în diverse teorii. Spre exemplu, unii cred că există viaţă pe alte planete. Alţii cred că universul este infinit. Ei cred cu tărie aceste lucruri. Diferenţa este că niciunul dintre ei nu are nevoie şi de fapte ale credinţei lui aşa încât ea să fie vie. Să ne înţelegem: un om care crede într-o instanţă spirituală superioară, dacă nu îşi organizează viaţa conform doctrinei lui, nu are credinţă. În cazul creştinului, el trebuie să săvârşească fapte bune, să îşi iubească aproapele, să meargă la biserică etc. Dacă nu face lucrurile astea, n-ai cum să-l crezi că e credincios. Şi eu pot să mă declar, de exemplu, fundamentalist musulman, dar atunci va trebui să dau cu pietre după femeile care umblă fără burka, altfel nu sunt cu adevărat fundamentalist musulman. Şi tot aşa. Ce-ar trebui să facă însă un om care crede că soarele se va stinge peste 4 miliarde de ani? Ce fel de fapte va trebui să facă acel om ca să-şi valideze credinţa? Răspuns: niciun fel de faptă. Pur şi simplu, aici avem de-a face cu o credinţă care nu are nevoie de făptuire. La fel stau lucrurile cu cei care cred că universul este infinit, ori că există o formulă pentru numerele prime. Aşa cred ei şi credinţa asta nu le afectează vieţile în niciun fel. Nimeni nu va săvârşi vreodată vreun lucru în viaţa de zi cu zi spunând: „fac asta pentru că eu cred că în galaxia Andromeda există planete populate”. Ar fi total absurd. Drept concluzie, am putea spune că o credinţă care îţi cere şi acţiune este superioară celei care nu te angajează în niciun fel, pentru că ea îţi poate schimba cu adevărat viaţa. Pe când credinţa că timpul nu are un început, de exemplu, n-a schimbat şi nu va schimba viaţa nimănui. (Raul Sebastian BAZ)

You may also like...

Leave a Reply