Atoateştiutorul

Nicolae IOSIFESCU
Membru al Consiliului Local Sinaia, ales pe listele PNL

Nu de puține ori, vedem diverşi indivizi care au ajuns în funcții de decizie politică comportându-se cel puțin ciudat. Ei ajung la concluzia că voturile obținute în alegeri le dau dreptul să se comporte discreționar, ca şi cum ar fi devenit proprietari ai comunității şi nu administratori publici. Înainte de alegeri, un astfel de om se comportă de nu îți vine să crezi ce cumsecade este însă cum a fost învestit în funcție cum îşi dă arama pe față, lămurind pe toată lumea. Din băiatul bun de dinainte de alegeri, în prima fază nu mai răspunde la telefon, apoi începe să se răstească la mai toată lumea, devine nemulțumit indiferent de cât de mult sau puțin muncesc cei din jurul său ba chiar ajunge să-i jignească pe cei care l-au ajutat să câştige alegerile, iar uneori chiar să îi trimită la plimbare. Fără să piardă prea mult vremea, câştigătorul alegerilor ajunge să creadă că a devenit stăpânul inelelor sau chiar un fel de zeu, la care, vezi Doamne, noi muritorii de rând ar trebui ne închinăm şi să le mulțumim că există.  În mod normal democrația în administrația publică ar trebui să însemne deliberare şi partajare a responsabilităților în funcție nu numai de problematică, ci şi de capabilități şi competențe. Atunci însă când avem de a face cu mecanica rece a tiraniei majorității nici că se poate discuta despre un sistem democrat. În astfel de situații, şi din păcate, în plan local, noi ne aflăm într-o astfel de situație, decizia o are un singur om : atoateştiutorul.  Evident că acesta nu are cum să rezolve toate problemele, însă el nu poate să fie conştient de această realitate, pentru că trăieşte într-o lume paralelă inventată special de el pentru el. Aşa se face că dacă cumva cineva vine cu o propunere, instinctual atoateştiutorul o respinge ca fiind totalmente otrăvită şi menită numai să îi ştirbească lui autoritatea. Nimeni nu are voie să aibă idei, soluții, propuneri. Numai el are acest drept derivat evident din câştigarea alegerilor care l-au făcut proprietar şi conducător al tuturor viețuitoarelor, nu numai a celor ce lucrează în distinsa instituție pe care o patronează. În mod normal, aleşii decid aşa cum le solicită cetățenii, numai că atoateştiutorul nici vorbă, el le explică tuturor ce decizii nemaipomenite a luat şi cât de bine o să ne fie nouă datorită lui. Dacă cumva administrația are reuşite de vreun fel, imediat acestea sunt captate şi puse în seama atoateştiutorului cu toată pompa posibilă şi imposibilă, ca să ajungă toată lumea să se minuneze cât de dibaci este el. Nimic şi nimeni nu îl poate opri să se umfle în pene. Ingineria socială devine domeniul forte al acestui tip de ales, el manipulând informațiile, folosindu-se de toate mijloacele posibile, uneori ajungând chiar el să creadă minciunile pe care le spune. Dacă în schimb proiectele propuse în campania electorală nu îşi găsesc finalizare, bineînțeles că de vină sunt alții, cei ce, vezi Doamne, îi bagă lui bețe în roate. De regulă nerealizările sunt trecute sub tăcere şi numai dacă cineva le aminteşte cumva atunci atoateştiutorul dă vina pe Gică Contra sau chiar pe instituții ale statului, pentru că tupeul său nu are limite. Este clar că nu singur reuşeşte să îşi facă de cap. Atoateştiutorul se sprijină pe obedienți, dar şi pe salariații ce au devenit captivi sistemului şi drept urmare nu au de ales, dar asta este deja o altă problemă. Transformarea aproape bruscă a celui ce câştigă alegerile ne face pe noi, cei ce ne punem din 4 în 4 ani speranțele într-un candidat, să revenim cu picioarele pe pământ şi să realizăm că iar am fost păcăliți. Nu degeaba numai la noi la români, circulă zicala: „pleacă ai noştri vin ai noştri noi rămânem tot ca ……… mai înainte”.

Să auzim numai de bine.

You may also like...

Leave a Reply