Politica și „repercusiunile” ei

calin

Călin MILOȘ
Membru al Consiliului Local Sinaia, ales pe listele ALDE

După cum unii dintre dumneavoastră știu deja, eu recunosc că nu am fost prea interesat până acum, deci scriu prin prisma unui novice, un partid politic, la fel ca orice altă entitate sau acțiune, pentru a putea performa, are nevoie de bani. Și eu, la fel ca oricare dintre dumneavoastră, i-am făcut în toate felurile pe politicieni (hoți, javre, plus încă multe alte apelative pe care nu am voie să le reproduc în ziar), fără să mă gândesc o clipă ce înseamnă cu adevărat să fii politician, nu mai vorbesc de cei care ajung în vârf. Am avut și am norocul să fi cunoscut în ultima perioadă câțiva, unii chiar oameni de o valoare reală și… sincer să fiu nu mai sunt așa sigur pe ideile mele despre politicieni și politică. Fără să intru în prea multe detalii pe care nu le-aș stăpâni îndeajuns pentru a-mi putea da cu părerea, mi-a rămas totuși o singură constantă de la început până acum, și anume, implicarea a cât mai multor oameni de valoare în viața societăților în care trăiesc. Fără implicare, și fără o dorință a celor care dețin posibilitatea să poată ajuta tineri de valoare, sigur suntem pierduți ca nație, vom avea doar identitatea celor ai căror colonie suntem, și atât, ne vom perpetua condiția de sclavi. Dacă nu v-ați dat seama încă, eu cred că asta suntem și nimic mai mult, niște sclavi care-și acceptă umili condiția și care așteaptă mila “stăpânilor”. Să luăm ca exemplu și ca exercițiu de imaginație situația pe care toți o cunoaștem, cea a urbei noastre. Avem un partid foarte puternic pe plan local, chiar dacă este total dependent de o singură persoană, și probabil cel mai puternic personaj politic din oraș, este un partid foarte organizat, cu foarte mulți membri, cu o structură organizatorică foarte puternică. Cum credeți că se poate finanța un astfel de partid? Din cotizații? Să fim serioși, poate ajungem totuși în punctul în care nu ne vom mai minți singuri. Normal că prin contracte date celor apropiați, pentru ca ei să susțină nevoile financiare ale partidului. Normal că angajându-și oamenii pe funcțiile cele mai bune. Nu am nimic de comentat și mi se pare normal. Ce ne facem însă când un astfel de partid acaparează tot, asta mi se pare foarte periculos pentru evoluția unei societăți… cred că ajungem în punctul în care nu mai avem democrație, pentru că nu mai are cine să-și spună părerile în afară de un singur om. Este totuși un joc pentru putere, nu neapărat pentru bani, un joc care fără niște reguli bine stabilite și respectate poate distruge foarte multe destine, favorizează apariția a tot felul de personaje. Încă nu e cazul la noi în Sinaia, dar dacă deschidem televizorul, putem observa lejer în ce hal a ajuns clasa politică, cea care dictează destinele noastre. Și mai rău, chiar dacă încercăm să traim în “lumea” noastră, nu va trece mult timp până la impactul cu realitatea. Cu siguranță că nimeni nu-și dorește răul, însă, atâta timp cât ne vom minți singuri că partidele se pot finanța din mila oamenilor și că un primar de exemplu poate trăi cu câteva sute de euro, cred că nu vom avea mari progrese. Fără o lege a partidelor, mai devreme sau mai târziu, nu vom avea decât un partid stat care va acapara toate celelalte puteri în stat, inclusiv justiția și nu cred că suntem departe. Cum putem cuantifica acum dacă se dau multe sau puține contracte firmelor de partid dacă nu avem o regulă? Ce rezultat am avea dacă nu s-ar da deloc? N-am mai avea partide probabil, dar cum încă nu avem alt sistem mai bun decât democrația ce facem că noi am încercat și comunismul și dictatura și nu ne-au plăcut? Continuăm să ne mințim singuri sau ne implicăm să stabilim niște reguli. O întrebare pe care mi-o pun frecvent este de ce aș renunța eu la meseria mea să mă implic în politică? Să intru într-un sistem care mă vrea “agățat” cu ceva să ajung la un moment dat un exemplu al acestui sistem care m-a forțat să ajung așa cum a vrut? Și eu mă simt zilnic sufocat de sistem, de modul în care puterea împarte tot, dar încerc totuși să gândesc și mai departe de poziția mea, și de fiecare dată găsesc o singură rezolvare, implicare, dacă nu în politică, măcar în viața societății din care fac parte. Și da, eu vreau ca primarul meu să nu aibă problema banilor, să poată să se gândească imparțial la problemele societății, și nici să nu fie calic, adică să existe reguli, dar nu prostiile de praguri impuse de legislația actuală că va trebui să ne facem toți ofițeri dacă rămân așa.

You may also like...

Leave a Reply