Consiliu local sau gașcă de cartier?

raul baz

Colegul Iosifescu scrie, în articolul de azi, despre anularea de către Prefectura Prahova a unei hotărâri inițiate, ca întotdeauna, de primar și adoptate de majoritatea obedientă a consilierilor, privind instituirea unor taxe locale – sau, altfel spus, a unor noi biruri pe spinarea sinăienilor. Nu doresc să mă intersectez cu considerațiile pe care le face domnul Iosifescu. Vreau în schimb să analizez modul de administrare a treburilor localității practicat la Sinaia. După cum este bine știut, bugetul local al fiecărei localități din România are o importanță deosebită pentru dezvoltare. Fără bani, nu se pot face asfaltări, lucrări edilitare, investiții etc. Banii care se strâng la buget provin, conform legii, din:
a) venituri proprii, formate din: impozite, taxe, contribuții, alte vărsăminte, alte venituri şi cote defalcate din impozitul pe venit;
b) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;
c) subvenții primite de la bugetul de stat şi de la alte bugete;
d) donații şi sponsorizări;
e) sume primite de la Uniunea Europeană şi/sau alți donatori în contul plăților efectuate şi prefinanțări.
Nu-i greu de văzut că grosul veniturilor provine din impozite și taxe, adică sunt scoase direct din buzunarele contribuabililor. De aceea o localitate unde 90% dintre locuitori sunt șomeri va avea un buget absolut insificient și va arăta ca după război. O localitate prosperă, cu rată mică a șomajului, va avea bani pentru tot ce este necesar pentru dezvoltare. În localitățile de primul tip, rolul primarului nu este decât de a administra sărăcia, de a cârpi câte un podeț și a zugrăvi câte un perete al școlii în fiecare an. Dincoace, unde bugetul e „gras”, primarul are un alt rol, anume de a chivernisi banii, a-i cheltui în scopuri importante, a inova, a descoperi oportunități, a construi, cu alte cuvinte, viitorul localității, împreună, desigur, cu consiliul local. Asta face, de fapt, diferența dintre un primar și altul. Exact ca atunci când doi indivizi au, fiecare, câte 100 de lei, unul îi bea și cade în șanț, celălalt cumpără culori, pictează un portret, îl vinde și se alege cu 150 de lei.
A conduce o localitate pe baza sporirii birurilor locale și a introducerii altora noi este la îndemâna oricărui primar, indiferent de partid, de vârstă, de numărul dosarelor la DNA, de sex sau de avere. Metoda este actualizarea pentru vremurile moderne a celei aplicate acum 300 de ani de domnitorii fanarioți. Un călător englez trecând prin ţările române în preajma Revoluţiei lui Tudor Vladimirescu, prezenta veniturile fanarioţilor cam așa: în Ţara Românească se adunau anual 2.800.000 de piaştri, din care 600.00 de la saline, 420.00 de la poştă, 380.00 de la vămi, iar 1.400.000 din taxele vinăritului, oieritului şi ierbăritului. Din numirile în funcţii şi din confiscarea averilor unor boieri, domnul mai strângea doar pentru dânsul, două milioane de piaştri. Singura diferență față de acele vremuri este, astăzi, moneda și, desigur, numele taxelor. Astăzi, la Sinaia, în loc de oierit avem taxa pentru înfrumusețarea orașului, iar taxa pentru reabilitarea drumurilor a luat locul ierbăritului. Noroc cu prefectura care mai pune din când în când lucrurile la punct.
Partea interesantă a afacerii este că un număr mare de consilieri locali au susținut introducerea taxelor, chiar dacă au existat și voci care au atras atenția că se comite o ilegalitate. Dar ce contează asta când ai o majoritate obedientă, care ar vota și taxa pe găinaț dacă domnul primar s-ar gândi vreodată să o propună? Domnii consilieri au fost votați de sinăieni ca să le reprezinte interesele. Fac ei oare acest lucru? Dacă ar face-o, atunci o propunere de mărire a birurilor puse cu încălcarea legii pe populația orașului ar fi fost respinsă în unanimitate, indiferent că ar fi provenit de la Oprea, de la Roberta Anastase sau de la Alina Gorghiu. Pentru că, repet a mia oară, rostul consiliului local este să tempereze pornirile primarului de a conduce discreționar și să-l împiedice să facă erori. În loc de asta, ce vedem? Un comportament de gașcă de cartier, care face legea printre blocuri, impunându-și voința chiar cu prețul unor abuzuri și ilegalități.
Desigur, există posibilitatea ca în urma unui recurs, decizia prefecturii să fie întoarsă. Cred însă că șansa de a se întâmpla așa este redusă. Juriștii prefecturii sunt oameni competenți și mai mult decât atât nu vreau să zic. Dar oricum ar fi, modul în care se guvernează local la Sinaia nu pare a fi în regulă.

prof. Raul BAZ, editorialist

You may also like...

Leave a Reply