Înţelepciunea singurătăţii

2

S-au scurs câţiva ani de când, într-o noapte, mergeam cu maşina pe un drum de pădure, în dreapta mea aflându-se o persoană dragă mie, pe ale cărei păreri puneam foarte mult preţ. Eram într-o perioadă de mari frământări sufleteşti. Un întreg capitol al vieţii mele urma să ia sfârşit. Păşeam cu încredere într-un viitor pe care mi-l doream a fi cel bun. Aproape fără încetare mintea mea era preocupată de evaluarea trecutului. Descopeream mereu cât de multe greşeli făcusem, cât de păcătos eram în ordinea creştină, uneori chiar fapte pe care le considerasem bune mi se arătau într-o nouă lumină, tulbure. În seara aceea, m-a izbit deodată un gând care spunea aşa: „abia în momentul în care începi să te curăţeşti descoperi cât ai fost de murdar”. Era, probabil, chintesenţa frământărilor mele de până atunci. Inţelesesem că procesul de curăţire implică vederea celor ascunse, pe care de multe ori nu vrei să le afli pentru că în adâncul conştiinţei ştii că nu ai putea sta cu ele în faţa Judecătorului suprem. M-am grăbit să-i împărtăşesc gândul meu persoanei dragi care stătea în dreapta. Eram convins că va urma o discuţie, o participare a sufletelor noastre la înţelegerea adevărului care mi se revelase. Dar ea mi-a spus scurt şi rece: „asta nu e ideea ta, ai citit-o pe undeva!” A fost ceea ce eu de obicei numesc lovitură în moalele capului. Toată efuziunea s-a stins, o clipă magică a făcut sfrrrr şi a dispărut în noapte. Mi-a fost dat, începând de-atunci, să înţeleg tot mai acut că nimeni nu este aproapele tău în sensul creştin. Nimeni nu are posibilitatea să privească în sufletul tău, ci toţi te judecă după criterii care nu sunt cele ale Adevărului. Am priceput încet, încet, că înţelepciunea maximă este cea a singurătăţii, că nu trebuie să vorbeşti cu nimeni despre gândurile tale, pentru că ele nu pot fi înţelese decât de tine. Există o inocenţă care continuă să lucreze în oameni – în unii, cel puțin – până la moarte. Uneori ea te face să-ţi dezgoleşti sufletul în faţa cuiva pe care-l crezi lângă tine, şi atunci primeşti ceea ce ţi se cuvine pentru imensa ta naivitate.

Raul Sebastian BAZ

You may also like...

Leave a Reply