Valea Prahovei, văzută din mașină

Călin MILOȘ
Membru al Consiliului Local Sinaia, ales pe listele ALDE

Duminică am avut “privilegiul” de a mă afla în mașină pe traseul Brașov-Sinaia. Deja știți cu toții ce înseamnă asta într-o mini-vacanță, duminica. Poți să te enervezi, fără niciun rost însă, sau poți contempla la orice, timpul în această situație sigur nu ne este “dușman”. Prima stațiune și începutul ambuteiajului, Predeal. Mi s-a părut că este un oraș în care au încercat să investească foarte mult în infrastructură, foarte multe hoteluri, pensiuni, restaurante, un centru modest, nu este dărâmat, dar parcă nici nu are vreo identitate. Diferiți arhitecți și-au pus doar propria “semnătură” pe niște cladiri de la DN1, fără să reprezinte un oraș, doar niște stiluri și viziuni proprii. E clar, nu mi-aș petrece o zi de vară aici, aș avea multe alte opțiuni mult mai bune.
După vreo oră și ceva ajung la intrare în Azuga, și doare, pe cuvânt, la propriu. Parcă nu se mai termină cei 500 m de “centru”. Mă dor ochii, însă nu-i pot închide, conduc… Parcă nici creierul nu mai vrea să proceseze informația vizuală. Ce pot spune despre acest sat uitat de timp… îmi place Valea Azugii și atât. Scap relativ repede de coșmar și ajung în Bușteni, “minunatul” oraș în care nimeni nu a fost capabil 27 de ani să facă o centura de 4 kilometri, jalnici suntem… În fine, la intrare mă izbesc pe dreapta niște bolovani aruncați în iarbă și dați cu var. În fața lor niște borduri distruse, dar la fel, date cu var în șah, să se vadă mai bine porcăria. Dacă n-ar fi de plans…un efect estetic “deosebit”. Urmează un centru cu multe case dărăpănate, dar și cu multe flori , neapărat în cât mai multe culori, să se vadă foarte bine contrastul, totul culminând cu minunata pasarelă, un efect estetic care te lasă fără cuvinte. Ridic însă privirea și am un șoc, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru priveliștea oferită. Doamne cât de darnică a fost natura cu noi și în ce hal am putut să ne batem joc de ea… numai noi putem “realiza” asemenea chestii…
Nu știu cum naiba însă, toți buștenarii pot avea o afacere din care să trăiască, susținuți puternic de autoritățile locale, păcat însă că pot să-și depășească condiția, le lipsesc marii investitori în domeniul hotelier. Muntele este minunat, orașul părând ca un tomberon la baza lui…păcat… S-au făcut multe în Bușteni, mai au însă foarte mult de muncă, ce e drept nici “moștenirea” pe care au primit-o nu-i ajută.
Normal că ajung și la intrare în Sinaia, și o iau pe centru în drumul meu spre casă. La intrare pe dreapta nişte trotuare proaspăt făcute vor să “evadeze” spre variantă. Știu povestea studiului geo, se va rezolva, dar e totuși păcat. Ce nu înțeleg este de ce avem stâlpii de iluminat pe mijlocul trotuarului, e… În fine, ajung în centru și mă bucur pe jumătate, suntem mult peste vecini, dar numai datorită faptului ca avem o identitate regală. Îmi amintesc de un dialog cu primarul nostru, unul dintre puținele în ultimii 6 ani, pe care o să încerc să-l redau integral din memorie:
Eu: Ce faceți, domn’ Primar?
V.O.: Bine! Tu ce mai faci, mai alergi împotriva mea, că-n campanie n-ai stat deloc?
Eu: Ce să fac domn’ Primar, dacă nu vreți să vorbiți deloc cu mine…
V.O. : Păi zi o idee, să nu mai zici că nu ascult și alte opinii.
Eu: Domn’ primar, noi ne identificăm în mare parte cu două lucruri, muntele şi familia regală, în special prin castelul Peleș. Tot refaceți orașul, nu ar fi bine să întrebăm niște arhitecți cum am putea să evidențiem asta? Sigur am putea face ceva deosebit. (Văzusem proiectul și mi s-a părut că îi lipsește ceva, și cred că asta era, nu sunt arhitect, nu am talentul necesar, dar am văzut și eu destule proiecte . Poate nu se mai putea modifica mare lucru la proiect, dar puteam măcar în unele zone să dăm niște dispoziții de șantier. În fine, era doar o idee. Nu era bine dacă asculta mai multe înainte de a face proiectul? Cred că ieșea și mai bine. Oricum este mult mai mult decât s-a făcut în jurul nostru, trebuie să recunoaștem asta, este o realitate și aș fi impertinent dacă nu aș recunoaște, dar e păcat că trebuie să stăm tot divizați și să nu contribuim toți la dezvoltarea orașului și implicit a noastră)
V.O.: O idee bună, o să țin cont.”
Și a ținut… Ceea ce tot spun este că un singur om nu le poate face pe toate. Micul nostru “adolescent”, care recent a “împlinit” 13 ani de activitate în fruntea urbei, este obligat să păstreze identitatea orașului. Noi avem nevoie să protejăm invesitorii puternici, care dau valoare orașului, să atragem și alții, potențial avem slavă Domnului, dar fără bani și adoptând poziții de forță în relațiile cu ei, sigur nu progresăm într-un ritm alert. (Am exemple concrete, dar nu știu dacă ar fi ei de acord să divulg nume. În Sinaia, cu firme din Sinaia, numai un singur investitor putea investi 5-6 milioane de euro anul trecut. Din cauza ambițiilor mici, nu a “reușit” să investească decât aproape 2…). Și mai avem nevoie de ceva, și asta e urgent, de un arhitect al orașului. Nu se poate ca în orașul unde au creații mari arhitecți ai timpurilor trecute, noi să nu avem un arhitect șef, este inadmisibil.  Din păcate însă, ce spuneam despre situația noastră, a sinăienilor, că nu putem trăi în propria noastră realitate, asta se aplică și orașului nostru. Atâta timp cât nu se investește în întreaga zonă…

You may also like...

Leave a Reply