URNA CU CENUȘĂ A LUI TRUMP

Puțină lume știe că actualul președinte american are origine germană. Într-adevăr, bunicul patern al lui Trump, Friedrich, s-a născut în satul bavarez Kallstadt, în anul 1869. La vârsta de 16 ani a emigrat în America, unde a lucrat, pentru început, ca frizer, schimbându-și prenumele în Frederick. Cu timpul, s-a lansat în mici afaceri imobiliare, devenind în cele din urmă manager de hotel. Afacerile lui au crescut spectaculos, ceea ce i-a permis, mai târziu, fiului său Fred – tatăl lui Donald – să devină unul dintre cei mai importanți magnați imobiliari ai Statelor Unite. Și mai puțini sunt însă cei care știu că în octombrie 1885, în timp ce traversa oceanul la bordul vaporului cu aburi Eider (care avea să se scufunde, peste numai șapte ani, în Canalul Mânecii), tânărul Friedrich a cunoscut o încântătoare domnișoară pe nume Carmen, în vârstă de 14 ani, de care s-a îndrăgostit nebunește. Sentimentul a fost reciproc. În decursul celor două săptămâni cât a durat călătoria, cei doi și-au povestit viețile, au vorbit despre visele pe care le aveau și care-i făceau să plece din țările lor, au făcut dragoste pentru prima dată și, cu candoarea tinereții, și-au jurat credință. Carmen venea dintr-o țară de care Trump nu auzise niciodată: România. Era născută într-o mică localitate dintre munți, numită Sinaia. Tatăl ei, Carol, lucrase ca șef de echipă la construirea gării, sub conducerea unui inginer francez, Leon. După inaugurare, firma n-a mai avut nevoie de el, așa că a trebuit să treacă la munca de jos – fusese hamal, lucrase la pădure, dar până la urmă n-a avut încotro și a decis să-și încerce norocul în America. Plecase cu toată familia: Carmen, fratele ei de numai 5 ani, Mihai și mama lor, Elisabeta. Fiind un om plin de energie și voință de a reuși, se gândea inclusiv că ar putea merge să caute comori – era vremea „goanei după aur” și în Sinaia soseau mereu persoane care povesteau despre îmbogățiri peste noapte. Coincidența făcea ca atât Carol cât și Friedrich să aibă ca țintă orașul Seattle. Așa se face că îndrăgostiții s-au putut întâlni în continuare, dar în mare secret, de teama lui Carol, care n-ar fi acceptat relația lor. Friedrich și-a găsit o slujbă de ajutor de frizer, iar Carmen a început să meargă la o școală care pregătea infirmiere. În 1886, când Carol a descoperit că fata lui era gravidă, a făcut un scandal atât de mare, încât Carmen a fugit de acasă. Friederich, care deja începuse să câștige destul de bine din închirierea unor camere de hotel, a ascuns-o la sora unui coleg. În 4 iulie s-a născut George, un copil perfect sănătos. Din păcate însă, viața lui Carmen nu a mai putut fi salvată. La auzul veștii, Elisabeta a încercat să se sinucidă, dar tentativa a eșuat. Din clipa aceea, mintea ei nu a mai fost cu ea. Răpus de durere, Frederick Trump a luat o hotărâre aproape eroică: va face tot ce îi va sta în putere ca să ducă cenușa iubitei lui la Sinaia, acolo unde se născuse și de unde, așa cum îi povestise pe vapor, plecase împotriva voinței, în urma hotărârii de nezdruncinat a tatălui ei. Carol, care inițial se gândise că Frederick nu merită nimic altceva decât un glonț pentru ceea ce făcuse, în cele din urmă și-a acceptat soarta. L-a acceptat și pe Trump și a fost de acord cu planul lui. Cenușa lui Carmen a fost pusă la păstrare, în așteptarea momentului în care Carol va putea pleca în România. Anii au trecut, Frederik și Carol au deschis împreună o afacere cu hoteluri, în care a intrat mai târziu și George. În 1902, Frederik s-a căsătorit cu Elisabeth, mai mică decât el cu 11 ani, sosită din Kallstadt, satul copilăriei lui. S-au mutat la New York. Averea familiei era deja foarte mare. Frederik muncea de dimineață până noaptea, iar Elisabeth îl ajuta atât cât îi stătea în puteri. Pe Carol îl pierduseră pe drum – fără să știe nimeni, se apucase de băut și, la un moment dat intrase într-o depresie din care nu a mai ieșit niciodată. Într-o zi, Elisabeth a găsit, la subsol, într-un colț prăfuit, urna cu cenușă. L-a întrebat pe soțul ei și el i-a spus întreaga poveste. În loc să facă o criză, acea femeie minunată a decis că hotărârea lui Frederik trebuie dusă la îndeplinire. A pus urna înapoi în colțul ei și, aparent, a uitat de ea. Dar nu era așa. În 1918, când soțul ei a trecut în lumea drepților, Elisabeth l-a luat de mână pe Fred, al doilea lor copil și l-a dus la subsol, unde i-a arătat urna și l-a pus să promită că o va duce la Sinaia. Fred, care nu avea decât 13 ani în acel moment, a jurat. Au trecut din nou anii, Fred a crescut, ajungând unul dintre cei mai mari afaceriști americani. Averea lui era impresionantă și asta a făcut ca viața lui să fie extrem de agitată. Promisiunea făcută mamei sale a fost uitată. Dar pentru că există un destin, într-o zi de noiembrie a anului 1952, Mary Anne, soția lui Fred, a descoperit urna. Și-a întrebat soțul cine e Carmen și de ce stă urna în casa lor. Năpădit brusc de melancolie, Fred i-a povestit totul. Și atunci ea a luat hotărârea să ducă la îndeplinire dorința lui Fredrik. Ar fi fost foarte ușor să trimită pe cineva cu urna în România, banii nu erau o problemă. Dar i se părea cumva important să meargă chiar Fred, ca reprezentant al tatălui său. I-a spus ce crede și el a promis că va merge personal la Sinaia. Poate că ar fi făcut-o, dar în 1954 afacerile lui au început să fie investigate de Senat, după care au urmat o serie de alte probleme. În plus, în România la putere erau comuniștii. Așa că urna a rămas în America. În 1999, la moartea lui Fred, Donald Trump, fiul lui, în vârstă de 53 de ani, a aflat la rândul lui povestea. Și a decis că de data asta, orice s-ar întâmpla, urna trebuie să ajungă la Sinaia. Și a discutat problema, ca președinte al SUA, în cele zece minute de conversație face-to-face cu președintele României, Klaus Iohannis. Donald Trump a promis că va veni la Sinaia și va aduce cu el nu doar urna cu cenușa lui Carmen, ci și două miliarde de dolari, pentru transformarea Perlei Carpaților în cea mai căutată stațiune montană din Europa. Ei, stimați cititori, nu-i așa că v-ar plăcea ca povestea asta să fie adevărată? Să se transforme orașul nostru în stațiunea de vis a Europei așa, peste noapte? Cui nu i-ar plăcea… Din păcate, se pare că numai în modul ăsta fantezist s-ar putea schimba ceva. Altfel, cu sistemul care funcționează azi, Sinaia nu va sări niciodată peste nivelul unui târg împănat cu panseluțe.

prof. Raul BAZ, editorialist

You may also like...

Leave a Reply