Vechiul Peleş, descris de contemporani. Festivităţi şi viaţa la Curtea Regală(XI)

În exclusivitate pentru Ziar de Sinaia, din cartea în curs de apariție „Peleșul, simbolul regalității” a
domnului Alin Ciupală, fost muzeograf la Peleș

CONTINUARE DIN EDIȚIA TRECUTĂ

Camera de culcare cuprinde trei despărţituri: Salonul, Alcovul şi Capela. În Alcov patul era comun – pentru două persoane – cu tăblii de nuc sculptat. Avea deasupra o splendidă copie după Rubens, „Isus şi cei patru păcătoşi”, iar pe peretele dinspre Capelă o pictură de Bassano, „Mama îndurerată”. În Capelă se remarca o pictură de Marco Zoppo cu o Madonă şi picturi cu scene religioase. O mică orgă la care cânta Regina. În Salon două canapele, una pentru Rege, alta pentru Regină, pe care Suveranii se odihneau fără să doarmă, după dejun, când Carmen Sylva citea şi Regele asculta. În Camera de toaletă a Regelui, numeroase tablouri de Spigel, Volkers şi Sickert şi numeroase fotografii mari şi mici de familie şi prieteni. Mihai Haret descrie şi „un interesant garderob de nuc antic, acoperit cu inscripţii”. Camera pentru dejunul de dimineaţă este una din cele mai bogate şi caracteristice din castel, decorată în stilul Renaşterii italiene. Aceasta oferea încântătoare privelişti prin ferestrele care se deschideau spre Mănăstirea Sinaia şi Bucegi. Pereţii şi tavanul sunt sculptaţi şi încrustaţi după modelul vechilor camere italiene în nuc şi stejar unguresc. Modelul acestei încăperi se află la Zurich, de unde a fost copiată soba al cărei original este din anul 1620. Acoperită cu figuri şi inscripţie ieşită în relief, soba are şi o curioasă scăriţă de câteva trepte care o înconjoară parţial. Se remarcă în cameră somptuoasa lustră de cristal şi mobilierul, între care un bufet de nuc sculptat în stil vechi, o masă înconjurată de scaune, o dormeză mare, un birou mic şi fotolii îmbrăcate în stofă de pe vremuri.Sala de raport cuprinde o bibliotecă bogată, mobile, la ferestre draperii care filtrau lumina şi pe parchet covoare persane. Pe perete un portret semnat E. Healy al Reginei Elisabeta în costum românesc. În fiecare dimineaţă, la oră fixă, aici primea Carol I raportul adjutantului de serviciu. Bachelin mai prezintă şi biblioteca aflată deasupra scării de onoare, care cuprindea literatură universală şi publicaţii ilustrate contemporane. Pe masa din centru erau foi pentru note. Apartamentul Prinţului Ferdinand de la al doilea etaj era în stil german, bogat mobilat cu mobile vechi. Aici a locuit până când s-a stabilit – în 1903 – în Castelul Pelişor. Apartamentul era format din Cabinetul de lucru, fumoarul, camera de toaletă şi camera de culcare, ocupând o latură întreagă din actuala mansardă. Comunica direct, printr-o scară, cu apartamentul Suveranului. Mai este de amintit apartamentul pentru Prinţi, Suverani şi şefi de stat străini. Compus dintr-un iatac în stil Ludovic al XV-lea, avea pereţii albi şi auriţi până la jumătate şi damasc roşu în partea superioară. Tavanul alb era înfrumuseţat de flori de stuc aurit. Altă încăpere alăturată servea de budoar şi de toaletă. Într-o nişă, o mică sală de baie. Aici a dormit în patul cu baldachin, în 1896, Franz Joseph şi de atunci s-a numit „odaia imperială”. În 1909 a stat în micul apartament şi arhiducele Franz Ferdinand. Apartamentul împăraţilor era o reuşită, prin imitarea la perfecţie a stilului Maria Tereza. Era destinat şefilor de stat, dar în 1896, în timpul vizitei lui Franz Joseph, nu exista. Cuprindea: camera de lucru, salonul de primire, iatacul, camera de toaletă, sala de baie şi camera pentru servitorul personal. Pereţii erau lambrisaţi cu nuc, iar în partea superioară, piele cu reliefuri aurite. Patul de două persoane din micul iatac, are pologul din catifea roşie brodată cu fire aurii. Mobilierul e de o bogăţie şi eleganţă rafinată, cu garderobe, birou, o otomană, fotolii, scaune lucrate în diverse stiluri. O parte din scaune şi fotolii au fost îmbrăcate la Aubusson, o comandă anume executată pentru Carol I. Covoarele roşii, tunse, reproduc fidel modelele de pe tavan. Decoraţia şi mobilierul, precizează Mihai Haret, au costat pe vremuri 100.000 lei aur, Carol I dorind să-şi primească oaspeţii ca un mare senior.

CONTINUARE  ÎN EDIȚIA VIITOARE

You may also like...

Leave a Reply